Icoana
Maicii Domnului „Portarita” din Iviron este praznuita pe 12
februarie, 31 martie, 26 septembrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului
din Iviron in Georgia), 13 octombrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului
din Iviron la Moscova, in anul 1648), si marti in Saptamana Luminata
(praznuirea aratarii icoanei Maicii Domnului intr-un stalp de foc la
Muntele Athos, si recuperarea acesteia de catre Sfantul Gabriel).
Aceasta
icoana a Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu se afla in paraclisul de
la poarta Manastirii Iviron, de aceea icoana este numita „Portarita”
(Gr. Παναγία Πορταϊτισσα).
Conform
traditiei, aceasta icoana a fost pictata de Sfantul Evanghelist Luca.
Icoana Maicii Domnului „Portarita” apartine tipului iconografic
Hodighitria („Indrumatoarea”). Fecioara Maria este zugravita
tinandu-L pe Hristos pe bratul stang si aratand spre El cu mana
dreapta ca o calauza spre Dumnezeu (de aici denumirea de
„Indrumatoarea”). Pruncul Hristos tine in mana stanga un sul de
hartie ce simbolizeaza Evanghelia, iar cu mana dreapta
binecuvinteaza.
Icoana
Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu din Iviron este ferecata, cu
exceptia fetelor, cu o imbracaminte de aur si argint, cu pietre
pretioase, monezi de aur si o multime de alte podoabe daruite de
imparati, regi, egumeni, duci, ofiteri si simpli credinciosi. Aceste
odoare sunt dovezi ale minunilor Fecioarei Maria. Le-au oferit Maicii
Domnului aceia care au primit ceea ce au cerut de la Dansa.
Din
sinaxarul icoanei aflam ca a fost pastrata cu mare cinstire in casa
unei vaduve evlavioase din Niceea, ce avea un singur fiu. In timpul
imparatului Teofil, iconoclastii controlau casele crestinilor pentru
a distruge icoanele. Unul dintre soldati a descoperit Icoana Maicii
Domnului, si a lovit-o cu o sulita. Indata a curs sange din locul in
care icoana a fost lovita.
Vaduva,
vazand minunea, si temandu-se de distrugerea icoanei, a dat
soldatilor imperiali bani, implorandu-i sa nu se atinga de icoana
pana a doua zi, dimineata. Cand soldatii au plecat, femeia si fiul ei
(care mai tarziu a devenit calugar athonit) au luat icoana si au mers
la tarm asezand-o pe apa. In chip minunat, icoana Maicii Domnului s-a
indreptat, plutind deasupra apei. Sfanta icoana stand in pozitie
verticala deasupra apei, a plutit pana la Muntele Athos.
Timp
de cateva zile, calugarii athoniti au vazut un stalp de foc pe mare,
ce ajungea pana la cer. Aceasta vedenie a continuat timp de cateva
nopti. Apropiindu-se cu barca, monahii au constatat ca stalpul de foc
izvora din icoana Maicii Domnului, iar cand doreau sa se apropie,
icoana se departa. Vazand acestea, calugarii s-au intors la
manastire, rugandu-se Maicii Domnului ca sa daruiasca acea icoana
manastirii lor.
Maica
Domnului s-a aratat in vis unui calugar evlavios al Manastirii
Iviron, Cuviosul Gavriil (12 iulie) zicandu-i sa mearga pe apa dupa
icoana Sa. Mergand la tarm, Gavriil a pasit pe valurile marii ca pe
uscat, invrednicindu-se sa ia cu mainile sale aceasta icoana grea si
de mari dimensiuni, si a asezat-o in biserica manastirii.
In
ziua urmatoare, nu au mai gasit icoana Maicii Domnului in biserica,
dar cautand-o, au vazut-o pe zidul manastirii, deasupra portii.
Atunci au luat icoana si au dus-o in biserica, dar iarasi au gasit-o
pe zidul de la poarta. Acest lucru s-a intamplat de mai multe ori,
pana cand Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu i-a aratat Sfantului
Gavriil vointa Ei, zicand ca nu doreste ca icoana sa fie pazita de
catre monahi, ci mai degraba Ea vrea sa-i protejeze pe ei, nu doar in
viata de acum, ci si in cea viitoare. Dupa aceasta, icoana a fost
asezata in paraclisul de la poarta manastirii, ajungand sa fie numita
icoana Maicii Domnului „Portarita”. Acest lucru apare si in
Acatistul Maicii Domnului: Bucura-te, Portarita buna, care deschizi
credinciosilor usile raiului!
Conform
traditiei, Maica Domnului a promis Cuviosului Gavriil harul si mila
lui Dumnezeu fata de calugari atata vreme cat icoana va ramane in
manastire. Se crede, de asemenea, ca disparitia Icoanei Maicii
Domnului „Portarita” din Muntele Athos ar fi un semn al
sfarsitului lumii.
Sursa: doxologia
