Sf. Cuv. Toma din Maleon

Sf. Cuv. Toma din Maleon

Cuviosul Toma, din inceputul vietii sale in lume, a fost ostas mare cu slava; pe de o parte pentru bogatia sa, iar pe de alta, pentru vitejia ce o avea. El era puternic cu trupul si viteaz in razboaie, si de multe ori a biruit cetele potrivnicilor. Dupa aceea, iubind pe Hristos, a lasat lumea cu toata galceava ei si a luat jugul cel usor al lui Hristos. Deci s-a imbracat in chipul monahicesc, asemanandu-se saraciei si smereniei Domnului sau. Apoi, inconjurand salasurile monahicesti, era povatuit spre savarsirea faptelor bune de nevoitorii cei placuti ai lui Dumnezeu intru pustnicie. Iar cand a voit sa mearga in pustie pentru mai desavarsita pustnicie si liniste, un stalp de foc mergea noaptea inaintea lui si Sfantul Prooroc Ilie i se arata, povatuindu-l in adancurile pustiei. De niste calauzitori ca acestia a fost indreptat ca spre alt Carmel, spre muntele Malein, unde vietuia pentru Dumnezeu si se invrednicea de dumnezeiesti descoperiri si vedenii.

Astfel, precum mai inainte in lume biruia cu vitejie pe vrajmasii cei vazuti, tot asa si dupa lepadarea de lume, in viata cea pustniceasca, surpa si izgonea taberele cele nevazute ale duhurilor celor rele, cu rugaciunea cea neincetata, ca si cu o sabie ascutita. Dar de vreme ce nu este cu putinta a se ascunde cetatea deasupra muntelui si faclia stralucind sus la cer, nici Cuviosul Toma nu a fost tainuit in muntele cel pustiu, in care a rasarit ca o stea luminoasa si a stralucit cele pamantesti, prin sfintenia sa. Deci, fiind aflat de oameni, s-a facut lumina celor intunecati si liman celor ce alergau la dansul; pentru ca, luand de la Dumnezeu puterea facerii de minuni si darul cel tamaduitor, vindeca cu minune toate bolile. Orbilor le dadea vederea, schiopilor, buna umblare si chiar scotea izvor de apa cu rugaciunea. Dar nu numai in viata sa a facut multe minuni, ci si dupa mutarea sa catre Dumnezeu se savarseau minuni la cinstitele lui moaste; pentru ca de toate neputintele si bolile cele netamaduite se dadeau grabnice vindecari mai presus de fire celor ce veneau si se inchinau cu credinta, iar duhurile cele necurate se izgoneau din oameni, cu rugaciunile lui cele sfinte si cu darul lui Hristos, Dumnezeul nostru. Amin

Sursa: crestinortodox

Sf. Mare Mc. Chiriachi

Sf. M. Mc. Chiriachi

Sfanta Mucenita Chiriachi a trait in secolul al III lea, in vremea imparatului Diocletian. Sfanta Chiriachi s-a nascut din parinti crestini, intr-o duminica. Acesta a fost si motivul pentru care Dorotei si Evsevia, parintii ei, i-au pus numele Chiriachi, care in limba greaca inseamna duminica. Sfanta Chiriachi a refuzat multe cereri de casatorie, invocand ca ea este logodita cu Mirele Ceresc si ca-si doreste sa moara fecioara. Unul din pretendentii respinsi i-a spus imparatului Diocletian ca Sfanta Chiriachi este crestina. Din momentul aflarii acestei vesti, Sfanta Mucenita va fi supusa la multe chinuri. Acoperita de rani din cap pana in picioare, ea va fi tamaduita in chip minunat de un inger. In urma acestei minuni, multi pagani au crezut in Hristos si au primit moartea muceniceasca.

Sfanta Chiriachi i-a spus ighemonului: "Vezi bine ca nicicum nu ma poti intoarce de la credinta mea. Caci de ma arunci in foc, mai inainte de mine Cei Trei Tineri in foc au fost aruncati si prin credinta s-au mantuit; iar de ma arunci la fiare, mai inainte de mine marele Daniil Prorocul la fiare a fost aruncat, dar prin credinta s-a mantuit; iar de ma arunci in mare, mai inainte de mine lona Prorocul a fost in pantecele chitului trei zile si trei nopti si prin credinta s-a mantuit; daca taisului sabiei ma dai, mai inainte de mine Cinstitul Botezator loan sabiei a fost dat si credinciosia lui l-a mantuit. Caci ca si tuturor acestora, mie viata imi este a muri pentru Hristos."

Mana dreapta a Sfintei Chiriachi se afla in Catedrala episcopala din Husi din anul 1763, de cand episcop al Husilor era Iacob Stamate, viitorul Mitropolit al Moldovei. In timpul pastoririi sale, mana dreapta a Sfintei Chiriachi a fost primita in dar de la Marea Lavra din Muntele Athos, pentru ca acest vrednic ierarh a platit datoriile pe care Marea Lavra le avea catre Poarta Otomana.
In urma acestor cuvinte, Sfanta Mucenita Chiriachi a fost ucisa prin taierea capului.

Troparul Sfintei Mari Mucenite Chiriachi (glasul 4)

Mieluseaua Ta, Iisuse, Chiriachi, striga cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc si pe Tine cautandu-Te ma chinuiesc si impreuna ma rastignesc si impreuna ma ingrop cu Botezul Tau; si patimesc pentru Tine, ca sa imparatesc intru Tine; si mor pentru tine, ca sa viez pentru Tine; ci, ca o jertfa fara de prihana, primeste-ma pe mine ceea ce cu dragoste ma jertfesc Tie. Pentru rugaciunile ei, ca un milostiv, mantuieste sufletele noastre.

Sursa: crestinortodox

Sfantul Atanasie Athonitul

Sf. Atanasie Athonitul

Sfantul Atanasie s-a nascut in Trapezunt in preajma anului 920, primind la botez numele de Avraam (Avramie). Ramas orfan din copilarie, a fost crescut de o monahie evlavioasa. Dupa moartea mamei lui, Avraam a fost dus la Constantinopol, la curtea imparatului Roman ce Batran. Acolo a fost dat la invatatura la scoala lui Atanasie, un renumit profesor de retorica. In scurt timp, priceperea lui a ajuns sa o egaleze pe cea a maestrului sau, astfel ca tanarul Avraam a devenit la randul sau profesor. In timpul sederii sale la Constantinopol, l-a cunoscut pe Sfantul Mihail Malein (12 iulie), egumenul unei manastiri de pe muntele Kyminas. Avraam i-a povestit Sf. Mihail despre viata lui si i-a descoperit dorinta lui de a intra in monahism. Mihail a inteles atunci ca Duhul Sfant il invatase multe despre mantuire pe tanarul Avraam. In timpul unora dintre convorbirile lor duhovnicesti, Sf. Mihail a primit si vizita lui Nichifor Foca, un ofiter din armata imperiala care avea sa devina mai tarziu imparat. Nichifor a fost profund impresionat de intelepciunea lui Avraam si l-a privit toata viata cu evlavie si cu dragoste.

Aprins de ravna pentru viata monahala, Avraam a lasat toate si a plecat la manastirea din Kyminas. Cazand la picioarele egumenului Mihail, s-a rugat sa fie primit in viata monahala. Acesta l-a primit cu bucurie si l-a tuns in monahism, schimbandu-i numele in Atanasie. Mai tarziu, in anul 958, parasind manastirea din Kyminas in cautarea unui loc mai insingurat, a ajuns la locul numit Melanos, la capatul MunteluiAthos, unde s-a asezat, departe de alte asezari monahale. Si-a propus sa se nevoiasca aici vreme de un an; dar in ultima zi a anului randuit, atunci cand a inceput sa se roage, deasupra lui a stralucit o lumina de nedescris, umplandu-l de bucurie negraita. Orice gand de plecare s-a risipit, iar din ochii lui au inceput sa curga rauri de lacrimi binecuvantate. Din acea clipa, Sfantul Atanasie a primit darul blandetii, si a inceput sa indrageasca locul nevointelor sale pe cat il urase mai inainte.