 |
| Sf. Atanasie Athonitul |
Sfantul Atanasie s-a nascut in Trapezunt in preajma anului 920, primind la
botez numele de Avraam (Avramie). Ramas orfan din copilarie, a fost
crescut de o monahie evlavioasa. Dupa moartea mamei lui, Avraam a
fost dus la Constantinopol, la curtea imparatului Roman ce Batran.
Acolo a fost dat la invatatura la scoala lui Atanasie, un renumit
profesor de retorica. In scurt timp, priceperea lui a ajuns sa o
egaleze pe cea a maestrului sau, astfel ca tanarul Avraam a devenit
la randul sau profesor. In timpul sederii sale la Constantinopol, l-a
cunoscut pe Sfantul Mihail Malein (12 iulie), egumenul unei manastiri
de pe muntele Kyminas. Avraam i-a povestit Sf. Mihail despre viata
lui si i-a descoperit dorinta lui de a intra in monahism. Mihail a
inteles atunci ca Duhul Sfant il invatase multe despre mantuire pe
tanarul Avraam. In timpul unora dintre convorbirile lor duhovnicesti,
Sf. Mihail a primit si vizita lui Nichifor Foca, un ofiter din armata
imperiala care avea sa devina mai tarziu imparat. Nichifor a fost
profund impresionat de intelepciunea lui Avraam si l-a privit toata
viata cu evlavie si cu dragoste.
Aprins
de ravna pentru viata monahala, Avraam a lasat toate si a plecat la
manastirea din Kyminas. Cazand la picioarele egumenului Mihail, s-a
rugat sa fie primit in viata monahala. Acesta l-a primit cu bucurie
si l-a tuns in monahism, schimbandu-i numele in Atanasie. Mai tarziu,
in anul 958, parasind manastirea din Kyminas in cautarea unui loc mai
insingurat, a ajuns la locul numit Melanos, la capatul MunteluiAthos, unde s-a asezat, departe de alte asezari monahale. Si-a propus
sa se nevoiasca aici vreme de un an; dar in ultima zi a anului
randuit, atunci cand a inceput sa se roage, deasupra lui a stralucit
o lumina de nedescris, umplandu-l de bucurie negraita. Orice gand de
plecare s-a risipit, iar din ochii lui au inceput sa curga rauri de
lacrimi binecuvantate. Din acea clipa, Sfantul Atanasie a primit
darul blandetii, si a inceput sa indrageasca locul nevointelor sale
pe cat il urase mai inainte.
In
acea vreme, Nichifor Foca, amintindu-si ca fagaduise sa intre si el
in viata monahala, l-a indemnat pe Atanasie sa construiasca o
manastire. Desi la inceput s-a impotrivit, Atanasie a inceput mai
apoi sa construiasca manastirea. In timp ce se straduia sa-i apere pe
pustnicii si schiturile din jur de raidurile sarazinilor musulmani, a
construit ceea ce avea sa devina Manastirea Marea Lavra din Sfantul Munte, reunind schiturile existente intr-o singura comunitate.
Manastirea a fost sfintita in anul 963. Manastirea exista si
functioneaza pana in zilele noastre. Alte trei manastiri au mai fost
intemeiate pe Muntele Athos in vremea vietii Sfantului Atanasie:
Iviron, Esfigmenu si Vatopedi.
Atanasie
a stabilit in manastire o randuiala de viata cenobitica (viata de
obste), pe baza modelului oferit de vechile manastiri din Palestina.
Slujbele dumnezeiesti erau respectate cu strictete, nici unul dintre
monahi neindraznind sa vorbeasca in timpul slujbelor sau sa intarzie
la biserica decat in caz de mare nevoie. Cu toate acestea, Sfantul
Atanasie a avut de infruntat si o considerabila miscare de opozitie
in incercarea sa de a pune ordine si randuiala in vietile monahilor
de la Sfantul Munte.
La
moartea imparatului Nichifor, in 969, dusmanii lui au avut castig de
cauza, iar Sfantul Atanasie a fost nevoit sa plece in Cipru. A trait
acolo pana cand noul imparat, Ioan Tzimiskis (969-976) a luat si el
sub ocrotire Marea Lavra si a dat manastirii primul Statut de
organizare (Tragos) in anul 971.
Sfantul
Atanasie a trecut la Domnul in preajma anului 1000, intr-un accident,
fiind ucis sub daramaturi, atunci cand cupola noii biserici s-a
prabusit. Din pricina acestei morti brutale, multi dintre dusmanii
sai il huleau, zicand ca aceasta fusese pedeapsa lui Dumnezeu.
Sfantul a fost inmormantat alaturi de biserica manastirii Marea Lavra
(astazi extinsa pentru a cuprinde mormantul Sfantului), ctitoria sa,
in partea stanga a bisericii.
La
scurta vreme dupa adormirea sa, Atanasie a fost proslavit ca sfant.
La un an de la moartea sa, pregatindu-se monahii de la Marea Lavra de
hramul bisericii, inchinata Nascatoarei de Dumnezeu, Maica Domnului
le-a vestit ea insasi in vis monahilor ca in acel an se cuvenea sa-l
cinsteasca mai intai pe Sfantul Atanasie. Iar cand patriarhul de
atunci al Ierusalimului a vrut sa scoata Sfintele Moaste ale
Cuviosului Atanasie si sa le aduca in biserica spre inchinare, din
mormantul sau a iesit foc, aratand astfel ca sfantul nu voia ca
ramasitele sale pamantesti sa fie cinstite ca ale unui sfant, ci doar
sa fie pomenit in rugaciune.
Cu
timpul, s-a construit un paraclis, lipit de zidul bisericii mari a
manastirii, deasupra mormantului Sfantului Atanasie, care exista pana
azi, si unde monahii si pelerinii se pot inchina dupa cuviinta celui
care a fost intemeietorul vietii de obste de la Sfantul Munte.
Sursa: ortodoxwiki
