 |
| Sf. Cuv. Toma din Maleon |
Cuviosul Toma, din inceputul vietii sale in lume, a fost ostas mare cu slava;
pe de o parte pentru bogatia sa, iar pe de alta, pentru vitejia ce o
avea. El era puternic cu trupul si viteaz in razboaie, si de multe
ori a biruit cetele potrivnicilor. Dupa aceea, iubind pe Hristos, a
lasat lumea cu toata galceava ei si a luat jugul cel usor al lui
Hristos. Deci s-a imbracat in chipul monahicesc, asemanandu-se
saraciei si smereniei Domnului sau. Apoi, inconjurand salasurile
monahicesti, era povatuit spre savarsirea faptelor bune de nevoitorii
cei placuti ai lui Dumnezeu intru pustnicie. Iar cand a voit sa
mearga in pustie pentru mai desavarsita pustnicie si liniste, un
stalp de foc mergea noaptea inaintea lui si Sfantul Prooroc Ilie i se
arata, povatuindu-l in adancurile pustiei. De niste calauzitori ca
acestia a fost indreptat ca spre alt Carmel, spre muntele Malein,
unde vietuia pentru Dumnezeu si se invrednicea de dumnezeiesti
descoperiri si vedenii.
Astfel,
precum mai inainte in lume biruia cu vitejie pe vrajmasii cei vazuti,
tot asa si dupa lepadarea de lume, in viata cea pustniceasca, surpa
si izgonea taberele cele nevazute ale duhurilor celor rele, cu
rugaciunea cea neincetata, ca si cu o sabie ascutita. Dar de vreme ce
nu este cu putinta a se ascunde cetatea deasupra muntelui si faclia
stralucind sus la cer, nici Cuviosul Toma nu a fost tainuit in
muntele cel pustiu, in care a rasarit ca o stea luminoasa si a
stralucit cele pamantesti, prin sfintenia sa. Deci, fiind aflat de
oameni, s-a facut lumina celor intunecati si liman celor ce alergau
la dansul; pentru ca, luand de la Dumnezeu puterea facerii de minuni
si darul cel tamaduitor, vindeca cu minune toate bolile. Orbilor le
dadea vederea, schiopilor, buna umblare si chiar scotea izvor de apa
cu rugaciunea. Dar nu numai in viata sa a facut multe minuni, ci si
dupa mutarea sa catre Dumnezeu se savarseau minuni la cinstitele lui
moaste; pentru ca de toate neputintele si bolile cele netamaduite se
dadeau grabnice vindecari mai presus de fire celor ce veneau si se
inchinau cu credinta, iar duhurile cele necurate se izgoneau din
oameni, cu rugaciunile lui cele sfinte si cu darul lui Hristos,
Dumnezeul nostru. Amin
Sursa: crestinortodox
