Despre razboiul duhovnicesc - Sf. Siluan Athonitul

Despre razboiul duhovnicesc.pdf

Toti cei ce au urmat Domnului nostru Iisus Hristos duc un razboi duhovnicesc. Acest razboi l-au invatat sfintii printr-o indelungata experienta de la harul Duhului Sfant. Duhul Sfant ii povatuia, ii lumina si le dadea puterea de a birui pe vrajmasi, dar fara Duhul Sfant sufletul nu poate nici macar sa inceapa acest razboi, pentru ca nu stie si nu intelege cine si unde sunt vrajmasii lui.

Fericiti suntem noi, crestinii ortodocsi, pentru ca traim sub mila lui Dumnezeu. Ne este usor sa ducem acest razboi: Domnului i-a fost mila de noi si ne-a dat pe Duhul Sfant, Care viaza in Biserica noastra. Un singur lucru ma intristeaza, ca nu toti oamenii cunosc pe Dumnezeu si cat de mult ne iubeste. Aceasta iubire se face simtita in sufletul celui ce se roaga, iar Duhul Sfant da marturie sufletului de mantuirea lui.

Lupta noastra se duce in fiecare zi si in fiecare ceas.

Daca faci reprosuri fratelui sau il judeci sau il intristezi, ti-ai pierdut pacea.

Daca ai cazut in slava desarta sau te inalti deasupra fratelui, ai pierdut harul.

Daca-ti vine un gand desfranat si nu-l departezi de indata, sufletul tau pierde iubirea lui Dumnezeu si indrazneala in rugaciune.

Daca iubesti puterea sau banii, nu vei cunoaste niciodata iubirea lui Dumnezeu.

Daca-ti implinesti voia proprie, esti biruit de vrajmasul si uratul intra in sufletul tau.

Daca urasti pe fratele tau, inseamna ca ai cazut din Dumnezeu si un duh rau a pus stapanire pe tine.

Dar daca faci bine fratelui, atunci vei afla odihna constiintei.

Daca-ti tai voia proprie, vei izgoni pe vrajmasi si vei dobandi pace in sufletul tau.
Daca ierti fratelui tau ocarile si iubesti pe vrajmasi, atunci dobandesti iertarea pacatelor tale si Domnul iti va da sa cunosti iubirea Duhului Sfant.

Iar cand te smeresti intru totul, atunci afli odihna desavarsita in Dumnezeu.

Cand sufletul e smerit si Duhul lui Dumnezeu este in el, atunci omul este fericit cu duhul in iubirea lui Dumnezeu. Cand simte mila Domnului, sufletul nu se mai teme de nimic, de nici o nenorocire pe pamant, ci doreste sa fie pururea smerit inaintea lui Dumnezeu si sa iubeasca pe fratele. Dar daca sufletul cade in slava desarta, sarbatoarea lui ia sfarsit, pentru ca harul paraseste sufletul, si de acum el nu se mai poate ruga curat, ci ganduri rele vin si framanta sufletul.

Pentru ce sufera omul pe pamant, pentru ce duce necazuri si indura rele?

Suferim pentru ca nu avem smerenie. In sufletul smerit viaza Duhul Sfant si El da sufletului libertatea, pacea, iubirea si fericirea.

Suferim pentru ca nu-l iubim pe frate. Domnul zice: „Iubiti-va unii pe altii si veti fi ucenicii Mei” (Ioan 13, 34 - 35). Pentru iubirea de frate vine iubirea lui Dumnezeu. Dulce e iubirea lui Dumnezeu; ea este un dar al Duhului Sfant si in deplinatatea ei e cunoscuta numai prin Duhul Sfant. Dar este si o iubire mijlocie, pe care omul o are atunci cand se straduieste sa implineasca poruncile lui Hristos si se teme sa nu intristeze pe Dumnezeu; si aceasta e un lucru bun. In fiecare zi insa trebuie sa ne silim spre bine si sa invatam din toate puterile smerenia lui Hristos.

Domnul a zis ucenicilor Lui: „Pacea Mea dau voua” (Ioan 14, 27).

Aceasta pace a lui Hristos trebuie sa o cerem lui Dumnezeu, si Domnul o da celui ce o cere; si cand o primim, trebuie sa o pazim cu sfintenie si sa o inmultim; dar cine nu se preda in necazuri voii lui Dumnezeu, acela nu poate cunoaste milostivirea lui Dumnezeu.

Daca te loveste o nenorocire, nu te lasa abatut, ci adu-ti aminte ca Domnul se uita la tine cu mila si nu primi gandul: „Oare se va mai uita Domnul la mine cand eu il intristez?”, pentru ca Domnul este prin fire mila, ci intoarce-te cu credinta la Dumnezeu si spune ca si fiul cel risipitor din Evanghelie: „Nu sunt vrednic sa ma numesc fiul tau” (Luca 15, 21), si vei vedea atunci cat esti de drag Tatalui si in sufletul tau va fi atunci o negraita bucurie.

Oamenii nu invata smerenia si pentru mandria lor nu pot primi harul Duhului Sfant si de aceea lumea intreaga sufera. Dar daca oamenii ar cunoaste pe Domnul si ar sti cat de milostiv, smerit si bland este, intr-un singur ceas s-ar schimba fata intregii lumi si in toti si in toate ar fi o mare bucurie si iubire.

Domnul Cel Milostiv ne-a dat pocainta si prin pocainta toate se indreapta. Prin pocainta castigam iertarea pacatelor; pentru pocainta vine harul Duhului Sfant, si astfel cunoastem pe Domnul.

Daca cineva a pierdut pacea si sufera, sa se pocaiasca si Domnul ii va da pacea Sa. Daca un popor sau un stat sufera, trebuie ca toti sa se pocaiasca si atunci toate se vor indrepta de la Dumnezeu.

Toata lupta noastra este ca sa ne smerim pe noi insine. Vrajmasii nostri (demonii) au cazut din mandrie si ne atrag si pe noi in caderea lor. Dar noi, fratilor, sa ne smerim pe noi insine si atunci vom vedea slava Domnului inca de aici de pe pamant (Matei 16, 28; Marcu 9,1), pentru ca celor smeriti Domnul li Se face cunoscut prin Duhul Sfant.

Sufletul care a gustat dulceata iubirii lui Dumnezeu este in intregime nascut din nou si e facut cu totul altul; iubeste pe Domnul si e atras cu toata puterea spre El ziua si noaptea si pana la o vreme ramane odihnindu-se in Dumnezeu, dupa care incepe sa se intristeze pentru norod.

Domnul Cel Milostiv da sufletului uneori odihna in Dumnezeu, uneori o inima ce sufera pentru intreaga lume, ca toti oamenii sa se pocaiasca si sa ajunga in rai. Sufletul care a cunoscut dulceata Duhului Sfant doreste pentru toti aceasta, caci dulceata Domnului nu ingaduie ca sufletul sa fie iubitor de sine (egoist), ci ii da iubirea care tasneste din inima.

Sa iubim deci pe Domnul, Care ne-a iubit El cel dintai si a patimit pentru noi (Ioan 4,10).

Nu va voi ascunde pentru ce da Domnul harul Sau. Nu vreau sa scriu multe, ci va rog numai aceasta: Iubiti-va unii pe altii si veti vedea atunci mila Domnului. Sa iubim pe fratele si ne va iubi pe noi Domnul. Nu gandi, suflete, ca Domnul te iubeste, daca te uiti la cineva cu dusmanie. O, nu! Mai degraba te iubesc demonii, pentru ca te-ai facut slujitorul lor. Dar nu intarzia, pocaieste-te si cere de la Domnul puterea de a iubi pe fratele, si vei vedea atunci pace in sufletul tau.

Din toate puterile cereti de la Domnul smerenie si iubire frateasca, fiindca pentru iubirea de frate da Domnul harul Sau. Fa aceasta experienta cu tine insuti: intr-o zi cere de la Dumnezeu iubirea de frate iar intr-alta traieste fara iubire, si atunci vei vedea deosebirea. Roadele duhovnicesti ale iubirii sunt vadite: pace si bucurie in suflet, si toti oamenii vor fi pentru tine neamuri si rude dragi si vei varsa lacrimi din belsug pentru aproapele si pentru toata suflarea si faptura.

Adeseori, pentru un singur salut sufletul simte in el o schimbare binefacatoare; si, dimpotriva, pentru o singura privire dusmanoasa se pierde harul si iubirea lui Dumnezeu. Atunci insa caieste-te degraba ca pacea lui Dumnezeu sa se intoarca in sufletul tau.

Fericit sufletul care iubeste pe Domnul si care a fost invatat de El smerenia. Domnul iubeste sufletul smerit care nadajduieste cu tarie in Dumnezeu. In fiecare secunda el simte mila Lui, astfel incat, chiar daca vorbeste cu oamenii, el este absorbit in Domnul Cel iubit si din indelungata sa lupta cu vrajmasii sufletul indrageste inainte de toate smerenia si nu lasa pe vrajmasi sa ia de la el iubirea de frati.

Daca vom iubi din toate puterile pe fratele si ne vom smeri sufletul nostru, biruinta va fi a noastra, pentru ca Domnul da harul Sau mai cu seama pentru iubirea de frate.

Am avut experienta Duhului Sfant in desavarsirea ei, dar nu pot sa-L am in mine.

Vai mie, ca in anii tineretii mele am trait rau si n-am imitat pe acel sfant placut lui Dumnezeu Simeon Stalpnicul (din Muntele Minunat). Minunata este viata lui. Era de sapte ani cand i S-a aratat Domnul, si el a stiut de indata ca este Domnul si L-a intrebat: „Doamne, cum Te-am maniat?” Domnul a intins mainile si a zis: „Asa M-ai maniat, dar Eu insumi te-am ridicat. Tu insa staruie la Mine in fiecare zi”.

Asa trebuie sa ne silim spre bine toata viata si, mai cu seama, sa iertam pe cei ce ne gresesc noua, si atunci Domnul nu-si va aduce aminte nici El greselile noastre si ne va da harul Duhului Sfant. Cand eram in lume imi placea sa iert din suflet si iertam usor si ma rugam cu pofta pentru cei ce ma ocarau, dar cand am venit in manastire, pe cand eram inca frate sub ascultare, am dobandit mare har si el m-a invatat sa-i iubesc pe vrajmasi.

Sfantul Apostol Ioan Teologul spune ca poruncile lui Dumnezeu nu sunt grele, ci usoare (Ioan 5, 3). Dar ele sunt usoare numai din iubire si, daca nu este iubire, atunci totul e un chin. De aceea paziti iubirea, nu o pierdeti, macar ca nu e cu neputinta sa o aducem inapoi, dar aceasta numai cu multe lacrimi si rugaciuni, iar fara iubire viata pe pamant e un chin. Dar cine ramane in rau, acela omoara sufletul - lucru de care sa ne pazeasca pe noi Domnul!

Cand sufletul pierde dintr-o pricina oarecare harul pe care i l-a dat Domnul cercetandu-l, se intristeaza puternic dupa el si doreste sa-l dobandeasca din nou. O, cat il roaga pe Stapanul ziua si noaptea sa se milostiveasca de el si sa reverse iarasi peste el mila Lui. Si cine poate descrie suspinele sau lacrimile sau plecarile genunchilor lui. Si multi, multi ani se chinuie sufletul cautand harul pe care l-a gustat si de care s-a indulcit. Si vreme lunga incearca Domnul sufletul, sa vada daca crede in El; iar sufletul, nevazand in el dulceata Lui pe care a cunoscut-o, iarasi inseteaza dupa ea si asteapta cu smerenie si este atras nesaturat spre Domnul de dogoarea iubirii.

Cu har e usor sa iubim pe Dumnezeu si sa ne rugam ziua si noaptea; dar sufletul intelept rabda si uscaciunea si nadajduieste cu tarie in Domnul, si stie ca El nu va rusina nadejdea si i-l va da la vremea lui. Harul lui Dumnezeu nu vine niciodata degraba si niciodata nu se da pentru multa vreme; dar sufletul intelept se smereste si iubeste pe aproapele si-si poarta cu blandete crucea sa si asa biruie pe vrajmasii care se straduie sa-l departeze de la Dumnezeu.

Cand pacatele ascund de la suflet ca un nor lumina milostivirii lui Dumnezeu, atunci sufletul, chiar daca inseteaza dupa Domnul, ramane neputincios si lipsit de putere, ca o pasare inchisa intr-o colivie; chiar daca aceasta ar fi intr-o dumbrava inverzita, tot nu poate zbura, ca sa cante in libertate cantari de lauda lui Dumnezeu.

Rugaciunea Sf. Siluan Athonitul

Doamne, indrepteaza-ne, precum o mama duioasa isi indrepteaza copiii sai mici.

Da fiecarui suflet sa cunoasca bucuria mantuirii Tale si puterea ajutorului Tau.

Da usurare sufletelor chinuite ale poporului Tau si pe noi, pe toti, ne invata prin Duhul Sfant, sa Te cunoastem pe Tine.

Se chinuieste sufletul omenesc pe pamant, Doamne, si nu poate sa se intareasca cu mintea intru Tine, pentru ca nu Te cunoaste pe Tine, nici bunatatea Ta.

Mintea noastra este intunecata de grijile lumesti si nu putem pricepe bunatatea dragostei Tale. Tu ne lumineaza.

Milostivirii Tale toate ii sunt cu putinta.

Tu ai spus in Sfanta Evanghelie, ca mortii vor auzi glasul Fiului luiDumnezeu si vor invia. Asa fa acum: ca sufletele noastre moarte sa auda glasul Tau si sa invie, intru bucurie.

Sf. Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei