 |
| Sfanta Mucenita Filofteia |
In
calendarul sfinteniei crestine, la 7 decembrie este pomenita Sfanta Mucenita Filofteia, ale carei moaste se gasesc la Curtea de Arges.
Dupa anumite stiri privitoare la viata ei, aflam ca s-a nascut pe la
inceputul veacului al XIII-lea in orasul Tarnovo, care pe atunci era
capitala "imperiului romano-bulgar", intemeiat si condus o
vreme de fratii Petru si Asan, romani de neam. I s-a dat din botez
numele "Filofteia", care in greceste inseamna "iubitoarea
de Dumnezeu", lucru pe care il va dovedi cu fapta in cursul
scurtei sale vieti pamantesti. Se spune ca si mama viitoarei sfinte
era romanca de neam, din sudul Dunarii si o femeie foarte evlavioasa.
De la ea a deprins prunca Filofteia dragostea de Dumnezeu si de
aproapele, faptele de milostenie, rugaciunile si postul si alte
virtuti care trebuie sa impodobeasca sufletul unui adevarat crestin.
Fiind copila inca, Dumnezeu a chemat la Sine pe vrednica sa mama,
ramanand astfel orfana. Cu incredere in Dumnezeu, a ramas in casa
parinteasca, respectand toate cele ce invatase de la mama ei, traind
mai mult pentru Hristos si pentru cei aflati in suferinta.
Dar
dupa o vreme tatal ei s-a recasatorit, luandu-si o femeie cu o viata
cu totul diferita de cea a primei sale sotii. Era firesc atunci ca
aceasta femeie sa n-o iubeasca pe Filofteia, obisnuita cu rugaciunea,
cu postul si cu mila fata de aproapele. Drept aceea, s-a pornit cu
multa ura impotriva acesteia, mai ales cand se ducea la biserica sau
cand se ruga si facea fapte de milostenie. In acelasi timp, cauta sa
intarate si pe tatal blandei copile impotriva ei. Dar toate vorbele
de ocara, bataile si muncile la care o punea tatal si mai ales mama
ei vitrega, n-au putut s-o abata de la virtutile care ii impodobeau
sufletul, mai ales de la faptele milosteniei. in inima ei se
intiparisera cuvintele Mantuitorului: "Fericiti cei milostivi,
ca aceia se vor milui" (Matei 5, 7), dar mai ales cuvintele pe
care le va spune El la dreapta judecata: "Veniti, binecuvantatii
Tatalui Meu si mosteniti imparatia cea pregatita voua de la
intemeierea lumii. Caci flamand am fost si Mi-ati dat sa manamc,
insetat am fost si Mi-ati dat sa beau, strain am fost si M-ati
primit, gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati
cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine " (Matei 25,
34-36). Intre altele, de multe ori cand ducea mancare tatalui ei la
camp, o parte din ea o dadea unor oameni saraci.
Intr-una din zile,
pe cand avea 12 ani, acesta a urmarit-o ca sa vada ce face cu
mancarea pe care trebuia sa i-o aduca la camp. Incredintandu-se ca o
dadea celor lipsiti, s-a infuriat atat de tare, incat a scos securea
pe care o purta la brau si a aruncat-o asupra fetei. A ranit-o grav
la un picior, incat dupa putina vreme si-a dat sufletul in mana
Ziditorului a toata faptura.
Nevrednicul
tata, inspaimantat de uciderea propriei sale copile, a incercat sa-i
ridice trupul spre a-l inmormanta. Dar Dumnezeu a ingreuiat in asa
fel cinstitul ei trup, incat nici tatal ucigas, nici alti oameni n-au
putut sa-l ridice. Ingrozit, a alergat la arhiepiscopul cetatii
Tarnovo, istorisindu-i toate cele intamplate. Acesta, impreuna cu mai
marii cetatii, cu preoti, calugari si multime de credinciosi, s-au
indreptat spre locul in care se afla trupul neinsufletit al tinerei
Filofteia. Toti s-au incredintat ca erau in fata unei minuni
dumnezeiesti. Ierarhii si preotii aflati acolo, au savarsit slujba
prohodiriiei, dupa care au incercat sa-i ridice cinstitul trup, spre
a-l duce in catedrala arhiepiscopala din Tarnovo. Nici de data
aceasta cinstitul ei trup n-a putut fi ridicat. Au inteles ca
Filofteia putea fi socotita acum ca o adevarata mucenita a lui
Hristos si ca ea insasi nu voia sa fie dusa in cetatea Tarnovo.
Sinaxarul ei arata ca sfintii slujitori au inceput sa spuna numele
unor orase, biserici si manastiri din dreapta si din stanga Dunarii,
spre a vedea daca nu se usureaza trupul sfintei, la rostirea vreunuia
din ele. Cand s-a rostit numele orasului Curtea de Arges, deodata
trupul s-a usurat si a putut sa fie ridicat. A fost instiintat de
indata domnitorul roman de la Arges de dorinta sfintei Filofteia, ca
cinstitul ei trup sa fie adus in tara sa. A fost intampinat la Dunare
de domnitor, ierarhi, preoti, calugari si credinciosi, cu rugaciuni,
cantari duhovnicesti, lumanari si tamaie. Sicriul cu trupul ei a fost
dus apoi la Curtea de Arges.
Adevarul
este ca moastele ei au ramas la Tarnovo si au fost aduse in Tara
Romaneasca numai dupa anul 1393, cand taratul bulgar de la Tarnovo a
fost ocupat de turci. Se pare ca de aici au fost duse pentru scurt
timp la Vidin, probabil pana in 1396. Pentru a nu fi profanate, au
fost oferite domnitorului Mircea cel Batran (1386-1418), care ie-a
asezat in biserica Sfantul Nicolae (domneasca) din Curtea de Arges,
pe atunci catedrala mitropolitana, ctitoria domnitorilor Basarab I
intemeietorul si Nicolae Alexandru, fiul sau.
Moastele
Sfintei au ramas acolo pana in 1893, cand - datorita starii de
degradare in care a ajuns biserica - au fost mutate in bisericile
Sfantul Gheorghe, apoi la Adormirea Maicii Domnului-Olari, din
aceeasi localitate. In timpul primului razboi mondial, cand o buna
parte din tara era ocupata de trupe straine - au fost duse in
paraclisul manastirii Antim din Bucuresti. Dupa incheierea razboiului
au fost readuse la Curtea de Arges, dar de data aceasta in mareata
biserica ctitorita de Neagoe Voda Basarab. Din 1949 au fost mutate in
paraclisul din incinta acestei biserici, unde se gasesc si azi.
In
felul acesta, Sfanta Filofteia a devenit o adevarata ocrotitoare a
Tarii Romanesti. Moastele ei sunt venerate atat de credinciosii din
partea locului cat si de alti crestini, din alte zone ale tarii, care
isi indreapta pasii spre prima capitala a Tarii Romanesti. In mai
multe randuri s-au facut procesiuni in tara cu sfintele ei moaste,
mai ales in vreme de seceta. De la aducerea moastelor sale in tara si
pana azi, in numeroase biserici s-au zugravit fie chipul ei, fie
scene din viata ei (ca in bisericile Dobroteasa si Sfantul Gheorghe
din Bucuresti, Sfanta Filofteia si Sfanta Vineri din Ploiesti,
Adormirea Maicii Domnului din Mizil si altele). Icoane cu chipul sau
impodobesc casele credinciosilor. Unii parinti dau numele Filofteia
fiicelor lor la botez, iar unele credincioase care iau ingerescul
chip al calugariei, de asemenea poarta acest nume. Pomenirea ei cu
lauda se face in fiecare an in ziua de 7 decembrie. A fost aleasa
aceasta zi ca data de praznuire, indata dupa ziua Sfantului Nicolae,
intrucat moastele ei au stat secole in sir in biserica domneasca din
Curtea de Arges, care are hramul Sfantului Nicolae, deci la 6
decembrie. "Viata" Sfintei Filofteia este trecuta in
Mineiul pe decembrie si in Vietile de sfinti pe aceasta luna,
tiparite la noi in tara, iar insemnarile de calatorie ale unor
straini care au trecut prin Curtea de Arges mentioneza prezenta
moastelor ei in acest oras, precum si cinstirea de care se bucurau
din partea credinciosilor romani.
La
28 februarie 1950, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat
generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in tara
noastra, intre care si Sfanta Filofteia de la Arges. Slujba speciala
inchinata acestei generalizari a avut loc in octombrie 1955, la
Curtea de Arges, in prezenta patriarhului Justinian Marina si a
numerosi ierarhi romani si straini, invitati acolo, precum si a
numerosi clerici si credinciosi. Sa cinstim si noi prin cantari
duhovnicesti pe acesta sfanta ocrotitoare a Tarii Romanesti, zicand:
"Laudam nevointele tale, Filofteie fecioara, cinstim patimile,
marim indelunga-rabdarea ta, fericim sfantul tau sfarsit, cantam
barbatia ta cea neinvinsa ce s-a aratat in trupul tau cel tinerel si
crud; si privind toate ostenelile vieti tale care te-au preamarit pe
pamant si in cer, unde acum locuiesti, te rugam fa pomenire si de noi
cei ce alergam la racla sfintelor tale moaste, ca izbavindu-ne de
toata nevoia si imparatiei cerurilor facandu-ne partasi, sa te laudam
pe tine, graind unele ca acestea:
Bucura-te,
cea din ceruri daruita romanilor;
Bucura-te,
ca acum locuiesti la inaltime;
Bucura-te,
ca stai vesnic intre cetele marite;
Bucura-te,
ca prin tine Domnul mila ne trimite;
Bucura-te,
ca-ti asculta rugile pentru tot omul;
Bucura-te,
ca esti noua ajutor intru primejdii;
Bucura-te,
cape tine te avem stalp al nadejdii;
Bucura-te,
Filofteie, fecioara prealaudata!"
Sursa:
Sfanta Filofteia
