 |
| Stefan cel Mare si Sfant |
Odraslit
din pamantul Moldovei, maritul Voievod Stefan cel Mare a fost numit
si cinstit din totdeauna de catre poporul dreptcredincios: bun, mare
si sfant. Bun pentru faptele sale de milostenie, mare pentru
iscusinta cu care a condus tara cu dreptate, Dumnezeu pedepsind prin
el pe cei lacomi si tradatori, sfant pentru lucrarea lui intru
apararea intregii crestinatati si zidirea unui mare numar de biserici
si manastiri.
Dreptcredinciosul
Voievod s-a nascut la Borzesti, din parintii binecredinciosi crestini
voievodul Bogdan al II-lea si doamna sa Maria-Malina Oltea,
aratandu-se din frageda copilarie cu deosebita dragoste fata de tara
si credinta stramoseasca. Curand, dupa uciderea tatalui sau, este
chemat la tronul Moldovei la 12 aprilie 1457. Incercat, pe parcursul
lungii sale domnii, de numeroase suferinte, nu si-a pierdut niciodata
nadejdea in Bunul Dumnezeu ci, cu evlavie si-a purtat jugul vietii
sale.
Stefan
cel Mare si cel Sfant a luptat pentru apararea intregii crestinatati
"pana la moarte" cu capul sau adica, "cu pretul vietii
sale", cum arata in scrisoarea adresata principilor intregii
crestinatati, chemandu-i la lupta sfanta de aparare a credintei
crestine.
Stefan,
Dreptcredinciosul Voievod, a pus biruintele sale nu pe seama
iscusintei mintii sale ci, cu smerenie pe seama voii si puterii lui
Dumnezeu, care i-a stat mereu in ajutor. Maritul Voievod a fost nu
numai aparator, ci si marturisitor al credintei prin numarul mare de
manastiri si biserici zidite, atat in Moldova cat si in Muntenia,
Transilvania si Muntele Athos. Prin frumusetea si maretia acestor
sfinte lacasuri, impodobirea lor cu pictura, inzestrarea lor cu cele
necesare sfintelor slujbe, toate lucrate cu o maiestrie artistica
neintrecute pana astazi, binecredinciosul Stefan cel Mare si Sfant
aduce inaintea lui Dumnezeu "slava poporului sau", adica a
neamului nostru romanesc.
Ca
om al rugaciunii, evlaviosul Voievod a cerut sfintitilor parinti sa
se roage pentru poporul dreptcredincios al Moldovei, pentru ostenii
sai, pentru cei vii si pentru morti.
El insusi se ruga cu post si
facand nenumarate fapte de milostenie in vremuri de primejdie mai
ales, asa cum este infatisat pe icoanele pictate in ctitoria sa de la
Putna. Sfantul Cuvios Daniil Sihastrul i-a fost parinte si povatuitor
duhovnicesc si intelept sfatuitor in ceasurile sale de rugaciune si
veghe. Deopotriva a fost om al intelepciunii si dreptatii, precum si
al iubirii si iertarii: "Te-am iertat si toata mania si ura am
alungat-o cu totul din inima noastra", scria Voievodul,
adresandu-se boierului sau Mihu, unul din cei care participasera la
uciderea parintelui sau. Gandul mortii pururea l-a avut in minte caci
pentru el moartea era, potrivit invataturii crestine, o stramutare
"de la cele vremelnice" catre "locasurile de veci",
asa cum el insusi a pus sa se scrie pe piatra sa de mormant,
pregatita cu 12 ani inainte de mutarea la Domnul.
Paginile
sfinte de cronica romaneasca amintesc peste veacuri despre evlavia,
cinstirea si credinta poporului roman fata de Dreptcredinciosul
Voievod Stefan cel Mare si Sfant: "iar pe Stefan Voda l-au
ingropat tara cu multa jale si plangere la manastire la Putna care
era de dansul zidita. Atata jale era de plangeau toti, ca dupa un
parinte al lor", zicand mai departe cronicarul: "Ce dupa
moartea lui pana astazi ii zic Sfantul Stefan Voda ... , pentru
lucrurile lui cele vitejesti, care nimeni din domni, nici mai
inainte, nici dupa aceea l-au ajuns".
De
la mutarea sa la Parintele Ceresc pana astazi, mormantul sau de la
Manastirea Putna este strajuit de o candela pururea aprinsa, unde
fiii neamului romanesc neincetat isi pleaca genunchiul cu evlavie si
rugaciune catre Milostivul Dumnezeu. Maritul si drept-credinciosul
Voievod Stefan cel Mare si Sfant ramane peste veacuri o pilda de
adevarat conducator de tara, stapanit permanent de credinta in
Puternicul Dumnezeu, iubirea de Biserica stramoseasca si tara, spre
slava lui Dumnezeu, unul in fiinta si inchinat in Treime, Tatal, Fiul
si Sfantul Duh. Amin.
Sursa: calendar-ortodox
