Curvia - Curatia (3).pdf
A descrie toate lucrarile cele rele ale dracilor mi-e cu neputinta, iar a insira cu de-amanutul mestesugirile lor mi-e rusine, sfiindu-ma de cititorii mai simpli. Totusi asculta unele viclenii ale duhului curviei. Cand cineva a dobandit nepatimirea partii poftitoare si gandurile de rusine s-au racit, atunci arata barbati si femei jucand impreuna si-l face pe pustnic sa priveasca lucruri si forme de rusine. Ispita aceasta insa nu e printre cele ce tin multa vreme, deoarece rugaciunea neincetata si mancarea foarte imputinata, privegherea si indeletnicirea cu contemplatiile duhovnicesti o alunga ca pe un nor fara ploaie. Uneori se atinge insa si de trupuri, starnind intr-insele fierbinteala dobitoceasca. Si alte nenumarate mestesugiri unelteste vicleanul acesta, pe care nu e nevoie sa le mai raspandim si sa le mai incredintam scrisului. Fata de astfel de ganduri foloseste si aprinderea maniei, pornita impotriva dracului. De aceasta manie se teme el mai mult, cand se aprinde impotriva acestor ganduri si ii strica planurile despre ea e vorba cand se zice: Maniati-va si nu pacatuiti! Ea da sufletului in ispite o folositoare doctorie. Dar uneori si mania aceasta e imitata de dracul maniei. Aceasta plasmuieste chipurile parintilor, sau ale unor prieteni si rudenii, ocarati de oameni nevrednici si prin aceasta misca mania pustnicului si-l indeamna sa zica sau sa faca vreun rau celor ce i s-au aratat in minte. La acestea trebuie sa fie monahul cu luare aminte si indata sa-si smulga mintea de la astfel de chipuri, ca nu cumva, zabovind pe langa ele, sa se pomeneasca in vremea rugaciunii taciune ce se mistuie de foc. In ispite de acestea cad mai ales cei iuti la manie si cei ce usor se prind la harta, care sunt departe de rugaciunea cea curata si de cunostinta Mantuitorului nostru Iisus Hristos. (Evagrie Ponticul)
Chiar
daca ti se pare ca esti cu Dumnezeu, pazeste-te de dracul curviei,
caci este foarte inselator si cat se poate de pizmas si vrea sa fie
mai iute si mai ager ca miscarea si trezirea mintii tale, ca sa o
desfaca si de Dumnezeu, cand ii sta inainte cu evlavie si frica.
(Evagrie Ponticul)
Foarte
potrivit s-a adaugat apoi la cuvintele: pe piept si pe pantece,
cuvantul vei umbla. Caci placerea nu stapaneste asupra celor ce stau
pe loc si sunt linistiti, ci asupra celor ce sunt mereu in miscare si
plini de tulburare. Dar mai mult decat din acestea, pornirea spre
desfrau vine din lacomia pantecelui. Din acest motiv si firea, voind
sa arate apropierea acestor patimi, a numit organele de impreunare
cele de sub pantece, aratand inrudirea lor prin vecinatate. Caci daca
slabeste aceasta patima, slabeste din saracirea celei de deasupra,
iar daca se aprinde si se intarata, de acolo isi primeste puterea.
Dar lacomia pantecelui nu numai ca o hraneste si o alapteaza pe
aceasta, ci si alunga toate virtutile. Caci stapanind si tinand ea
puterea, cad si se nimicesc toate virtutile: infranarea, cumpatarea,
barbatia, rabdarea si toate celelalte. Aceasta a aratat-o Ieremia
acoperit, zicand ca mai marele bucatarilor din Babilon a daramat de
jur imprejur zidurile Ierusalimului, numind prin mai marele
bucatarilor patima lacomiei.
Caci precum mai marele bucatarilor isi
da toata silinta sa slujeasca pantecele si nascoceste nenumarate
mestesuguri ca sa produca placeri, tot asa lacomia pantecelui pune in
miscare tot mestesugul ca sa serveasca placerii in vremea foamei; iar
felurimea mancarilor darama si surpa la pamant intaritura virtutilor.
De fapt mancarile gustoase si mestesugit drese se fac unelte de
daramare ale virtutii bine intarite, clatinand si daramand
statornicia si taria ei. Pe de alta parte, precum belsugul alunga
virtutile, tot asa putinatatea surpa intariturile pacatului. Caci asa
cum mai marele bucatarilor din Babilon a daramat zidurile
Ierusalimului, adica ale sufletului pasnic, tragandu-l cu mestesugul
bucatariei spre placerile trupului, tot asa painea de orz a
israelitilor, rostogolindu-se, a rasturnat corturile madianitilor.
Fiindca hrana saracacioasa, rostogolindu-se si inaintand mult,
risipeste patimile curvie. Caci madianitii poarta simbolul patimilor
curviei, fiindca ei sunt cei ce au dus desfranarile in Israil si au
amagit mare multime dintre tineri. Si foarte potrivit zice Scriptura
ca Madianitii aveau corturi, iar Ierusalimul zid, caci toate cele ce
inconjoara virtutea sunt intarite si sigure, iar cele ce sustin
pacatul sunt forma si cort, nedosebindu-se intru nimic de nalucire.
(Nil Ascetul)
Caci
vietuirea potrivit cu firea ne-a fost randuita aceeasi noua si
dobitoacelor, de catre Facator. Iata v-am dat voua, zice Dumnezeu
catre oameni, toata iarba campului, ca sa fie voua si dobitoacelor
spre mancare. Primind deci impreuna cu necuvantatoarele o hrana de
obste, dar stricand-o prin nascocirile noastre intr-una mai
desfatatoare, cum nu vom fi socotiti, cu drept cuvant, mai
necuvantatori decat acelea, daca dobitoacele raman intre hotarele
firii, neclintind nimic din cele randuite de Dumnezeu, iar noi,
oamenii cinstiti, cu ratiune, am iesit cu totul din vechea randuiala?
Caci care sunt fripturile dobitoacelor, care sunt nenumaratele
mestesuguri ale placintarilor si bucatarilor, care starnesc placerile
ticalosului de pantece? Oare nu iubesc acelea vechea simplitate,
mancand iarba si indestulandu-se cu ce se nimereste si folosindu-se
de apa raurilor, dar si de aceasta destul de rar? De aceea le sunt
putine si placerile de sub pantece, pentru ca nu-si aprind dorintele
cu nici o mancare grasa, incat nici nu stiu totdeauna de deosebirea
intre barbatus si femeiusca. Caci un singur timp al anului le
starneste aceasta simtire, cand legea firii le-a randuit impreunarea
pentru insamantarea aceleiasi specii, spre pastrarea neamului; in
cealalta vreme asa de mult se instraineaza, incat uita cu totul de o
astfel de dorinta. Dar oamenilor, pofta nesaturata dupa placerile
desfranate, odraslita din belsugul si felurimea mancarilor, le-a
semanat dorinte furioase, neingaduindu-le patima sa se linisteasca in
nici o vreme. (Nil Ascetul)
Trupul
daca e gras si tanar, sau plin de must, cand e atatat de amintiri
cauta sa implineasca cu patima cele cuprinse in ele, fiind impins de
pofta, sau savarseste uneori necuratii in vis ori in somn. Caci chiar
daca nu a avut cineva amestecare cu femeia la aratare si e socotit
cast, feciorelnic si curat de oameni, ba chiar are renume de sfant,
inaintea lui Dumnezeu, care vede cele ascunse, e socotit ca spurcat,
desfranat si necumpatat; si pe dreptate va fi osandit in ziua aceea,
de nu va plange si nu se va tangui, topindu-si trupul necontenit cu
posturi, privegheri si rugaciunii, iar mintea lecuindu-si-o si
indreptandu-si-o prin amintiri sfinte si prin meditarea cuvantului
dumnezeiesc, aducand pocainta cuvenita lui Dumnezeu, inaintea caruia
a si cugetat si facut relele. Fiindca nu minte glasul care a zis: Iar
eu va zic voua: tot cel ce priveste la femeie spre a o pofti pe ea a
si preacurvit cu ea in inima sa. De aceea e de folos tanarului sa nu
se intalneasca, de e cu putinta, deloc cu femei, chiar de sunt
socotite sfinte. Iar de se poate, sa vietuiasca despartit chiar si de
oameni, caci atunci poarta razboiul mai usor si il cunoaste mai bine;
mai ales daca va fi cu luare aminte la sine insusi si va petrece in
cumpatare, cu putina bautura de apa, in priveghere multa si
rugaciuni, si se va sili sa fie impreuna cu Parinti duhovnicesti
incercati, lasandu-se inteleptit si calauzit de ei. (Marcu Ascetul)
Definitia
curatiei: simtire pururi lipita de Dumnezeu. (Diadoh al Foticeii)
Sursa: Filocalia.ro
