Filocalia - Curvia - Curatia (2)

Curvia - Curatia (2).pdf

Sa n-ai prietenie prea mare cu careva de aceeasi varsta caci aceasta stare de suflet nu te lasa sa ajungi la plans. Infraneaza-ti ochii sa nu ia aminte la cineva si nu vei umple inima ta de cumplita indrazneala care duce la pierzanie sigura.

Tineretea trebuie sa se pazeasca in toate cu mare grija caci diavolul ii doboara repede pe tineri. Mai intai incep sa vorbeasca cand se intalnesc ca pentru folosul sufletului, ba de multe ori chiar si fara acest motiv. Dupa aceea trec la altele cum ar fi pofta, indrazneala, clevetirea si alte multe rele. Asa se implineste cu ei spusa: incepand de la duh, acum sfarsiti in trup? Toate acestea le-ati patimit in zadar. Asa ajung tinerii la cadere: de la a incepe sa vorbeasca unii cu altii fara judecata si de a sedea impreuna. Masura iubirii lor intreolalta aceasta sa fie: sa nu se cleveteasca unii pe altii, sa nu se urasca, sa nu se iubeasca pentru frumusetea trupului, nici pentru vreo lucrare trupeasca oarecare; sa nu sada unii cu altii fara de mare trebuinta ca sa nu cada in indrazneala care nimiceste roadele monahului si-l lasa ca pe un pom uscat caci spune Apostolul ca vorbirile rele strica obiceiurile bune. (I Cor. 15,33)

Ce sa fac parinte caci sunt tulburat de gandul desfranarii? Chinuieste-te cat poti ca aceasta iti sta in putere, dar nu te increde in aceasta, ci in iubirea si acoperamantul lui Dumnezeu. Si nu lancezi caci lancezeala este inceputul tuturor relelor si pe langa aceasta pazeste-ti ochii cu desavarsire.

De e nevoie sa vorbesti cu unii, cheama numele Domnului in ajutor zicand: Doamne Iisuse, acopera-ma si ajuta slabiciunii mele! si indrazneste caci va sfarama sageata vrajmasilor caci numele Lui pricinuieste nelucrarea raului.

Ce inseamna cuvantul: ia seama sa nu te rapeasca gandul curviei? Acest cuvant se potriveste nu numai curviei, ci si altor pacate; aceasta o patimeste mintea din pricina imprastierii, deci omul trebuie sa se adune in sine zicand: Doamne, iarta-ma pentru numele Tau cel sfant ca din negrija mea mi s-a intamplat acestea si izbaveste-ma de imprastiere si de toata cursa vrajmasului ca a Ta este slava in veci. Amin.

Cand vrajmasul a uscat izvorul lacrimilor din inima ta, l-a umplut pe cel de sub pantecele tai.

De unde vine pornirea trupului? Pornirea trupului vine din negrija caci negrija mana fara sa-ti dai seama sa judeci si sa osandesti pe aproapele si asa te tradeaza. Cand Israil slujea cu adevarat lui Dumnezeu, Acesta il pazea de dusmani, dar cand nu se mai ingrijea sa-I slujeasca cu adevarat, Dumnezeu ii lasa pe dusmanii lui sa-l asupreasca.

Supararea ta din pricina curviei vine de la gandurile tale impotriva aproapelui si de la judecarea lui, dar si de la familiaritatea indrazneata cu cei cu care ti-am spus sa nu mai ai aceasta indrazneala.

De multe ori am fost ispitit si eu in tineretea mea de catre dracul curviei dar m-am ostenit luptand cu gandurile, impotrivindu-ma si neinvoindu-ma cu ele caci puneam inaintea ochilor chinurile cele vesnice si facand astfel in fiecare zi vreme de sapte ani, m-a usurat Dumnezeu de ele. Acestei ispite ii pune capat rugaciunea neincetata insotita de plans. Deci nu te lasa slabit de demoni ca sa privesti la acea fata de care esti ispitit ori sa intri in vorba cu acela si chiar de-ai ajunge fara voia ta sa te intalnesti cu el, trage-ti privirea de la el cu iscusinta, cu frica si cu hotarare si sa nu-ti predai auzul glasului sau. Iar daca acel frate ar intra in vorba cu tine de la sine sau s-ar aseza langa tine fara sa stie ca te ispiteste departeaza-te de el cu iscusinta in chip cuviincios si fara graba. Spune gandului tau: Adu-ti aminte de judecata cea infricosatoare a lui Dumnezeu si de rusinea ce o vor suferi cei ce fac cele spurcate. Lupta deci cu putere impotriva gandurilor tale si vei afla prin rugaciunea sfintilor ajutorul lui Dumnezeu.

Din negrija, uitare si nepasare mintea se orbeste treptat si ajunge sa ia aminte la cel pe care-l poftesti, apoi graieste omul cu el nascocind motive ca sa-i graiasca si sa sada impreuna cu el venind astfel pe toate caile la implinirea poftei sale. A lasa gandul sa zaboveasca in acestea inseamna a mari razboiul care duce in cele din urma la cadere sigura, daca nu cu trupul, macar cu duhul prin indulciri. Si asa ajunge omul sa-si aprinda singur foc in sine. Insa inima celui ce voieste cu adevarat sa se mantuiasca se teme sa primeasca samanta.

Cel trimis la Judecata de apoi in iad e descoperit cu toate faptele lui de rusine in fata tuturor, fapte pe care nici cel mai sofisticat rationament nu le mai poate acoperi pentru vreunii mai naivi. Iadul e locul celor cinici care-si recunosc fara rusine caracterul urat al faptelor lor este o resemnare intr-o stare de scarba pe care si-o recunosc toti in mod reciproc.

Sursa: Filocalia.ro