Curvia - Curatia (1).pdf
Din trei lucruri se inmulteste curvia trupului: din somnul pe nesaturate, din glume si din impodobirea trupului. (Avva Isaia)
Neprihanit
este cel ce nici macar in somn nu mai simte in sine vreo miscare cat
de slaba a desfranarii. Neprihanit este cel ce a dobandit o totala
insensibilitate fata de trupuri, oricare le-ar fi frumusetea, iar
regula si definitia desavarsitei puritati consta in aceasta: a avea
aceiasi atitudine catre cele insufletite si cele neinsufletite,
rationale si cele lipsite de ratiune.
Cel
care a dobandit neprihanirea sa nu-si inchipuie cumva ca a castigat-o
prin forte proprii, caci este cu neputinta ca cineva sa-si biruiasca
firea. Unde s-a biruit firea, este vadit ca acolo-i de fata Cel mai
presus de fire.
Inceputul
curatiei este neconsimtirea gandurilor spurcate si cand in timpul
somnului apar scurgeri necauzate de imagini tulburatoare. Mijlocul
este marcat de miscari firesti cauzate de indestularea bucatelor dar
neinsotite de inchipuiri obscene si izbavire de orice scurgeri. Iar
sfarsitul este moartea trupului fata de aceste miscari, inainte de
moartea gandurilor (gandurile se mai pot ivi in minte dar trupul nu
mai reactioneaza deloc).
Cel
ce a alungat cainele acesta cu ajutorul rugaciunii se aseamana celui
ce lupta cu un leu, dar cel ce il infrange pe acesta cu impotrivirea
in cuvant se aseamana celui ce-si urmareste dusmanul. Cel care
respinge dintr-o data navala lui, desi se afla inca in trup, s-a
sculat din sicriu.
Daca
semnul adevaratei puritati este disparitia inchipuirilor din timpul
somnului sau insensibilitatea fata de ele, apoi culmea desfranarii
este aceea de a avea scurgeri treaz fiind in urma gandurilor care ne
umbla prin minte.
Sa
nu crezi trupului atata vreme cat traiesti si sa nu-i dai indrazneala
pana nu te vei intalni cu Hristos.
Nu
indrazni sa crezi ca infranandu-te nu vei mai putea cadea, caci un
oarecare nemancand nimic a fost aruncat din cer (Cel ce crede ca
infranandu-se nu va cadea, zamisleste mandria si prin aceasta a si
cazut precum a cazut si satana din cer fara sa manance nimic.)
Bine
a spus oarecare dintre gnostici atunci cand au definit indepartarea
de lume ca pe o dusmanie fata de trup si lupta impotriva stomacului.
In
general vorbind, caderile la cei incepatori provin intotdeauna din
desfatarea cu mancari, la cei de mijloc, din mandrie, de care e
adevarat, nu sunt scutiti nici cei dintai, iar in cei ce se apropie
de desavarsire, numai din osandirea aproapelui.
Nu
incerca sa alungi demonul desfranarii prin rationamente si argumente
contrarii pentru ca acesta este mult prea puternic ca sa fie catusi
de putin afectat de acestea, ca unul ce are in ajutor inclinarile
rele ale propriei noastre firi.
Cel
ce voieste sa-si biruie trupul sau sa se lupte prin puterea proprie,
in zadar alearga caci de nu va nimici Domnul casa trupului si nu o va
zidi pe cea a sufletului in zadar posteste, privegheaza cel ce vrea
sa o strice.
Pune
inaintea Domnului slabiciunea firii tale recunoscand intru toate
neputinta proprie si vei lua darul neprihanirii pe nesimtite.
Cand
diavolul voieste sa arunce doua persoane intr-o legatura de rusine,
dupa ce cearca slabiciunea ambelor parti, deindata arunca focul
patimii acolo unde stie ca prinde mai repede.
Sa
fim atenti si in aceasta ca sa observam care este dulceata care ne-o
procura demonul desfranarii prin cantarea de psalmi.
Sa
ne ferim de pipait si atingere caci negresit ne vom pangari trupeste,
nimic nefiind mai primejdios decat acest simt. Adu-ti aminte de cel
ce si-a infasurat mana in rasa cand a voit sa-si ajute mama bolnava
si fa-ti mana moarta spre a nu te apropia de cele firesti ori
nefiresti, de trupul tau sau al altuia. (Maica faptei este atingerea,
precum a acesteia vederea si a acesteia auzul si mirosirea. Deci,
daca cineva nu vine condus de acestea la atingere ci cade mai degraba
cu gandul, nu vine la fapta; mai bine zis nu se napusteste spre fapta
rea de aceea sa fugim incepand chiar de la privire.)
Negresit,
nimeni nu trebuie sa se atinga cu mainile sau cu un alt madular,
chiar de-ar fi rude apropiate; si nu numai aceasta, dar nici macar sa
nu tinem dezgolit vreun madular al nostru, mai ales daca cineva este
razboit de trup. Nici sa nu ne scarpinam, caci atingerea e maica
pacatului.
Aducerea
aminte de moarte sa se culce si sa se scoale cu tine, tot asa si
rugaciunea lui Iisus, caci nu vei afla alte ajutoare mai mari ca
acestea in somn. Cand ne intindem pe asternut trebuie sa fim cu multa
grija pentru ca in timpul somnului mintea singura fara de trup se
lupta cu demonii prin gandurile ce-au strabatut-o in timpul zilei,
iar daca gandurile ce ne-a preocupat au fost indreptate spre
placerile trupesti, mintea va fi o tradatoare a cauzei sale insati si
a trupului.
Nimeni
sa nu se invoiasca a se gandi ziua la nalucirile sale din timpul
somnului, caci intentia demonilor este aceea de a ne pangari starea
de veghe cu cele visate.
In
vremea razboiului desfranarii de un real ajutor este: sacul, cenusa,
starea in picioare de toata noaptea, foamea, limba arsa de sete,
asezarea in cosciug si inainte de toate umilinta. De neaparata
trebuinta este ajutorul unui parinte sau a unui frate sarguincios
caci ar fi o minune sa se poata mantui din ocean o corabie singura.
Inviere
in aceasta viata pamanteasca este cea venita prin schimbarea
moravurilor caci cand desfranatul se face neprihanit si lacomul
milostiv si cel aspru bland, a venit la inviere inca aici ca o arvuna
a celei viitoare. Si cum e aceasta inviere? Prin faptul ca pacatul a
fost omorat si dreptatea s-a inaltat, caci viata cea veche a incetat
si cea a tot noua si ingereasca e traita. La invierea de obste trupul
fiind total induhovnicit intr-o comuniune dialogica cu Dumnezeu va fi
cu totul neprihanit, deci nestricacios.
Sa
fugim, ca sa nu vedem, nici sa auzim de fructul din care ni s-a
poruncit sa nu gustam caci m-as mira sa ne socotim mai tari decat
proorocul David. (Priveste aici folosul mutarii din locul care
favorizeaza pacatul, caci Duhul Sfant invatand pe parinti ca cel ce
se invoieste isi poate schimba moravurile din schimbarea locului,
acesta striga: fugiti de locul caderilor! Cel ce nu se departeaza de
pricinile patimilor, e atras cu voie si fara voie de pacat iar
pricinile pacatului sunt acestea: vinul, femeile, bunastarea si
propasirea trupului; nu pentru ca acestea sunt prin fire pacat, ci
pentru ca firea inclina prin ele spre faptuirea pacatului. De aceea
omul trebuie sa se pazeasca cu sarguinta.)
Multe
sunt chipurile in care lucreaza sarpele poftei trupesti: celor
necercati le insufla sa guste numai din acea dulceata si pe urma sa
inceteze; pe cei cercati ii starneste ticalosul la aducere aminte.
Multi din cei dintai sunt razboiti din necunoasterea raului, dar
ceilalti sufera razboaie ca unii ce-au trecut deja prin tina acestei
uraciuni, dar de multe ori se intampla si dimpotriva.
Gasim
la parintii care lamuresc lucrurile in chipul cel mai amanuntit si un
alt inteles subtire al gandurilor viclene un impuls care apare brusc
si nu-i lasa timp de gandit celui atacat, dezlantuind cu putere in el
focul pacatului. Nimic nu apare cu o miscare atat de surprinzatoare
si rapida mai greu de observat ca aceasta a curviei, care-si face
prezenta in suflet chiar si numai de la o simpla amintire asupra
careia mintea nu apuca sa staruie. Daca a reusit cineva sa inteleaga
o astfel de subtilitate prin ajutorul lacrimilor sa ne invete si pe
noi cum se poate curvi numai dintr-o singura privire, din pipait,
dintr-o atingere neatenta de cineva sau din ascultarea vreunei
melodii fara chiar a avea timp sa cugete catusi de putin. (Este vorba
despre ganduri sau imagini care urca dintr-o data si pe nesimtite din
regiunile inferioare ale sufletului, din subconstient pentru a
dezlantui o patima. Robirea urmeaza insotirii si cere timp si un mod
de dezvoltare dar uneori este unita cu rapirea si se produce repede,
fara a mai fi nevoie de obisnuinta, fara timp si fara un teren deja
pregatit. Ea aduce vatamarea prin simple ganduri si simtiri in vremea
in care suntem rapiti.)
Gandurile
patimase se nasc din simturile trupului, din amintirea experientelor
patimase anterioare, printr-o vedere placuta, printr-o atingere a
vreunui trup, prin mirosirea unei bune miresme, prin auzirea vreunui
glas dulce. Sa invete acestea cel ce poate in Domnul, caci ele sunt
foarte folositoare si trebuincioase celor ce se indeletnicesc cu
faptuirea prin cunostinta, dar pentru cel ce lupta in simplitatea
inimii acestea nu-i sunt de folos caci cunostinta nu este a tuturor.
Cu toate acestea nici fericita simplitate nu o au toti ca pavaza fata
de vicleniile dracilor.
Demonul
acesta pandeste si observa cu atentie vremurile prielnice mai mult
decat ceilalti cautand ticalosul sa ne razboiasca mai ales atunci
cand nu putem sa ne rugam si trupeste impotriva lui. Este de folos
celor ce n-au dobandit inca adevarata rugaciune a inimii sa-si
chinuie trupul intru rugaciunea cea exterioara: intinderea mainilor,
lovirea pieptului, ridicarea ochilor intru curatie spre cer, murmurul
gemetelor si deasa plecare a genunchilor. Neputand deseori face
acestea din pricina persoanelor care sunt de fata, demonii tocmai
atunci se reped si ne razboiesc, neavand inca taria sa le rezistam
prin statornicia mintii si prin puterea nevazuta a rugaciunii, vrand
nevrand incepem sa slabim in fata lor. Retrage-te atunci in graba
intr-un loc ferit si aici ridica privirile spre cer, intinde-ti
mainile in forma de cruce fara a le misca pentru ca prin aceasta
infatisare sa rusinezi pe Amalic si sa-l biruiesti. Striga catre Cel
ce te poate mantui, nu prin cuvinte pretentioase, ci prin vorbe
smerite. Incepe mai intai de toate cu : Miluieste-ma ca neputincios
sunt; si atunci vei simti puterea Celui Preainalt si vei izgoni in
chip nevazut pe cei nevazuti, prin ajutor nevazut. Cel ce s-a
obisnuit sa se roage astfel il va putea izgoni repede chiar si numai
cu sufletul singur pe vrajmas caci al doilea lucru este darul dat de
Dumnezeu lucratorilor celui dintai, lucru care este conform
dreptatii.
Cine
a biruit trupul? Cel ce si-a zdrobit inima; dar cine si-a zdrobit
inima? Cel ce s-a tagaduit pe sine, caci cum nu se va zdrobi cel ce a
murit voii sale?
Exista
un demon care atunci cand ne intindem in pat ne sageteaza cu cugete
pacatoase si josnice pentru ca descurajandu-ne ca avem astfel de
ganduri spurcate sa nu ne mai ridicam la rugaciune impotriva lui si
astfel adormind in ganduri murdare sa avem visuri intinate.
Daca
desfranarea sta in aceea ca cel stapanit de ea se infierbanta si dupa
animalele necuvantatoare, firea nepatimirii are fata de toate o
simtire ca fata de cele neinsufletite.
Cauta
pastorule virtutea fara de care nu va putea vedea nimeni pe Domnul si
fa-i pe fiii tai sa o castige inainte de toate pe aceasta,
izbavindu-i pe ei cu totul de vederea oricarei fete netede si
asemanatoare celor femeiesti.
Daca
pazim trupul nepatat de atingerea femeii, dar inima noastra se uneste
cu gandurile spurcate, nu avem nici un folos.
Sursa: Filocalia.ro
