Filocalia - Rugaciune (1)

Rugaciune (1).pdf

Vazandu-l pe unul dintre frati ca statea mai atent decat toti ceilalti in timpul cantarii psalmilor si mai ales cand se recitau antifoanele dinaintea psalmilor si ca facea gesturi ori isi schimba trasaturile fetei de parca ar fi vorbit cu cineva, l-am rugat sa-mi spuna ce noima avea acea purtare. Acesta socotind ca nu trebuie sa-mi ascunda un lucru ce-mi putea fi de folos, zise: M-am obisnuit de la inceput a-mi aduna gandurile si mintea impreuna cu sufletul strigandu-le: Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos Imparatul si Dumnezeul nostru! (Psalmi 94, 6)

Cel ce petrece in viata de obste nu poate profita cu bun castig de pe urma cantarii psalmilor cat poate trage folos din rugaciune, caci zgomotul produs de impreunarea glasurilor si melodicitate risipeste atentia mintii de la textul psalmului.

Sa pazim linistea si pacea sufletului in toate dar mai vartos insa in timpul cantarii psalmilor caci dracii au ca scop sa distruga rugaciunea prin tulburari.

Nu trebuie sa asteptam sa ne rugam numai cand avem mintea adunata, ci sa luptam sa adunam mintea prin rugaciune.

Sa ne luptam mai inainte de toate cu dracul intristarii caci venind acesta langa noi in vremea rugaciunii si aducandu-ne aminte de indraznirea noastra de mai inainte, voieste sa ne oprim din rugaciune.

Dracul intristarii ne sopteste in vremea rugaciunii, daca intrerupem firul ei prin goluri, ca nu simtim in ea indraznirea catre Dumnezeu, sau legatura vie cu El pe care am avut-o altadata. Si aceasta ne face sa ne intristam si sa incetam a ne ruga ca unii ce n-am fi acum in starea cuvenita ei. Dar trebuie sa staruim in rugaciune chiar daca ea nu este totdeauna fierbinte si adunata in intregime in gandul la Dumnezeu.

Fii cu luare aminte frate la dracul intristarii caci multe sunt cursele lui pana ce te face neputincios, caci intristarea cea dupa Dumnezeu este bucurie prin aceea ca te vezi pe tine staruind in voia lui Dumnezeu. Dar acela iti zice: Unde vei scapa caci nu ai pocainta? Acesta lucreaza cu dusmanie pana ce-l face pe om sa-si piarda infranarea. Dar intristarea dupa Dumnezeu nu-l apasa pe om ci ii zice: Nu te teme, vino iarasi!

Celui ce a castigat lacrima sufletului tot locul ii este potrivit pentru rugaciune. Precum comoara ascunsa este mai greu de jefuit decat cea la aratare, asa sa intelegem si cele spuse inainte.

Cand pornesti sa te infatisezi inaintea Domnului sa-ti fie haina sufletului tesuta intreaga din firele sau mai bine spus, din zalele nepomenirii raului caci de nu, cu nimic nu te vei folosi. Sa-ti fie tesatura cererii tale simpla, neimpestritata in chip felurit caci un singur cuvant vamesul si fiul risipitor l-au pe Dumnezeu cu ei.

Inainte de toate sa punem pe hartia rugaciunii noastre o multumire sincera, in al doilea rand marturisirea si zdrobirea sufletului intru multa simtire. Apoi sa facem Imparatului cererea noastra. Chipul de mai inainte aratat rugaciunii noastre este cel mai bun, precum s-a spus unui frate oarecare de catre Ingerul Domnului.

Nu face pe desteptul in cuvintele rugaciunii tale caci ganguritul simplu si nemestesugit al pruncilor a induiosat pe Tatal cel din ceruri.

Nu fi indraznet chiar daca ai dobandit curatia; mai degraba apropie-te intru smerita cugetare si multa indraznire vei avea.

Indulcesc bucatele untdelemnul si sarea; inaripeaza rugaciunea smerenia si lacrima.

Lupta sa ridici, mai bine zis sa inchizi cugetarea in cuvintele rugaciunii iar daca slabind pentru pruncia ei cade, ridic-o iarasi caci este proprie mintii nestatornicia, dar este propriu lui Dumnezeu s-o poata statornici.

Nu poate fi legat Duhul, dar unde este Ziditorul duhului, toate se supun Lui.

Alta este bucuria ce se naste din rugaciune in cei ce petrec in obste si alta cea care se iveste in cei ce se roaga indeletnicindu-se cu linistea. Cea dintai este amestecata poate cu inchipuiri; cea de-a doua se umple intreaga de smerita cugetare.

Daca deprinzi mintea sa nu se departeze niciodata iti va fi aproape chiar si cand te vei afla la masa, iar de rataceste neimpiedicata nu va putea sa ramana niciodata langa tine.

Credinta inaripeaza rugaciunea caci fara ea nu se poate zbura la cer.

Starea ta launtrica ti-o arata rugaciunea caci cuvantatorii de Dumnezeu au socotit-o pe aceasta oglinda calugarului.

Nu te inalta daca te-ai rugat pentru altul si ai fost ascultat caci credinta lui a lucrat si a izbutit.

Cand te rogi cu trezvie esti mai repede impins spre manie caci aceasta este scopul vrajmasilor (ravna noastra la rugaciune o intoarce vrajmasul spre manie impotriva vreunor frati sau imprejurari care ne intrerup). Sa implinim toata virtutea dar mai mult rugaciunea cu multa simtire. Dar sufletul se roaga intru simtire cand se ridica mai sus de manie.

Incredintarea implinirii oricarei cereri se iveste chiar in rugaciune, iar incredintarea este izbavirea de indoiala. Incredintarea este vadirea neclintita a ceea ce nu este vadit.

Precum imparatul pamantesc priveste cu scarba la cel ce sta inaintea lui dar isi intoarce fata de la el si vorbeste cu dusmanii stapanului, asa priveste cu dezgust si Domnul la cel ce sta inaintea Lui in rugaciune si primeste ganduri necurate.

Alunga cu bata cainele ce se apropie de tine si de cate ori se obrazniceste din nou ia-o de la capat. (Cainele este dracul care printr-un pretext oarecare fura mintea de la rugaciune; acesta trebuie alungat cerandu-se ajutorul lui Dumnezeu.)

Cere prin plans, cauta prin ascultare, bate prin indelunga rabdare! Ca cel ce cere astfel va lua si cel ce cauta va afla. Pazeste-te sa nu te rogi cumva pentru vreo femeie ca sa nu fii jefuit din partea dreapta. (Sa nu fii jefuit de curatie prin fapta buna a rugaciunii, caci rugandu-te pentru o femeie ai toate sansele sa te gandesti cu pofta la ea.)

Sa nu ti se faca vremea rugaciunii vreme sau ceas al unor cugetari trebuincioase, sau al unor lucruri duhovnicesti, iar de nu, vei fi jefuit de ceea ce e bun. (Nu te lasa ispitit sa rezolvi probleme necesare, sau chiar sa cugeti la lucruri duhovnicesti in vremea rugaciunii. Aceasta inseamna sa te lasi furat de la ceva important.)

Mi-a spus unul dintre iubitorii lui Dumnezeu ca totdeauna, dar mai ales in sarbatorile anuale si imparatesti, Dumnezeu rasplateste pe slujitorii Lui cu daruri.