Rugaciune (1).pdf
Vazandu-l pe unul dintre frati ca statea mai atent decat toti ceilalti in timpul cantarii psalmilor si mai ales cand se recitau antifoanele dinaintea psalmilor si ca facea gesturi ori isi schimba trasaturile fetei de parca ar fi vorbit cu cineva, l-am rugat sa-mi spuna ce noima avea acea purtare. Acesta socotind ca nu trebuie sa-mi ascunda un lucru ce-mi putea fi de folos, zise: M-am obisnuit de la inceput a-mi aduna gandurile si mintea impreuna cu sufletul strigandu-le: Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos Imparatul si Dumnezeul nostru! (Psalmi 94, 6)
Cel
ce petrece in viata de obste nu poate profita cu bun castig de pe
urma cantarii psalmilor cat poate trage folos din rugaciune, caci
zgomotul produs de impreunarea glasurilor si melodicitate risipeste
atentia mintii de la textul psalmului.
Sa
pazim linistea si pacea sufletului in toate dar mai vartos insa in
timpul cantarii psalmilor caci dracii au ca scop sa distruga
rugaciunea prin tulburari.
Nu
trebuie sa asteptam sa ne rugam numai cand avem mintea adunata, ci sa
luptam sa adunam mintea prin rugaciune.
Sa
ne luptam mai inainte de toate cu dracul intristarii caci venind
acesta langa noi in vremea rugaciunii si aducandu-ne aminte de
indraznirea noastra de mai inainte, voieste sa ne oprim din
rugaciune.
Dracul
intristarii ne sopteste in vremea rugaciunii, daca intrerupem firul
ei prin goluri, ca nu simtim in ea indraznirea catre Dumnezeu, sau
legatura vie cu El pe care am avut-o altadata. Si aceasta ne face sa
ne intristam si sa incetam a ne ruga ca unii ce n-am fi acum in
starea cuvenita ei. Dar trebuie sa staruim in rugaciune chiar daca ea
nu este totdeauna fierbinte si adunata in intregime in gandul la
Dumnezeu.
Fii
cu luare aminte frate la dracul intristarii caci multe sunt cursele
lui pana ce te face neputincios, caci intristarea cea dupa Dumnezeu
este bucurie prin aceea ca te vezi pe tine staruind in voia lui
Dumnezeu. Dar acela iti zice: Unde vei scapa caci nu ai pocainta?
Acesta lucreaza cu dusmanie pana ce-l face pe om sa-si piarda
infranarea. Dar intristarea dupa Dumnezeu nu-l apasa pe om ci ii
zice: Nu te teme, vino iarasi!
Celui
ce a castigat lacrima sufletului tot locul ii este potrivit pentru
rugaciune. Precum comoara ascunsa este mai greu de jefuit decat cea
la aratare, asa sa intelegem si cele spuse inainte.
Cand
pornesti sa te infatisezi inaintea Domnului sa-ti fie haina
sufletului tesuta intreaga din firele sau mai bine spus, din zalele
nepomenirii raului caci de nu, cu nimic nu te vei folosi. Sa-ti fie
tesatura cererii tale simpla, neimpestritata in chip felurit caci un
singur cuvant vamesul si fiul risipitor l-au pe Dumnezeu cu ei.
Inainte
de toate sa punem pe hartia rugaciunii noastre o multumire sincera,
in al doilea rand marturisirea si zdrobirea sufletului intru multa
simtire. Apoi sa facem Imparatului cererea noastra. Chipul de mai
inainte aratat rugaciunii noastre este cel mai bun, precum s-a spus
unui frate oarecare de catre Ingerul Domnului.
Nu
face pe desteptul in cuvintele rugaciunii tale caci ganguritul simplu
si nemestesugit al pruncilor a induiosat pe Tatal cel din ceruri.
Nu
fi indraznet chiar daca ai dobandit curatia; mai degraba apropie-te
intru smerita cugetare si multa indraznire vei avea.
Indulcesc
bucatele untdelemnul si sarea; inaripeaza rugaciunea smerenia si
lacrima.
Lupta
sa ridici, mai bine zis sa inchizi cugetarea in cuvintele rugaciunii
iar daca slabind pentru pruncia ei cade, ridic-o iarasi caci este
proprie mintii nestatornicia, dar este propriu lui Dumnezeu s-o poata
statornici.
Nu
poate fi legat Duhul, dar unde este Ziditorul duhului, toate se supun
Lui.
Alta
este bucuria ce se naste din rugaciune in cei ce petrec in obste si
alta cea care se iveste in cei ce se roaga indeletnicindu-se cu
linistea. Cea dintai este amestecata poate cu inchipuiri; cea de-a
doua se umple intreaga de smerita cugetare.
Daca
deprinzi mintea sa nu se departeze niciodata iti va fi aproape chiar
si cand te vei afla la masa, iar de rataceste neimpiedicata nu va
putea sa ramana niciodata langa tine.
Credinta
inaripeaza rugaciunea caci fara ea nu se poate zbura la cer.
Starea
ta launtrica ti-o arata rugaciunea caci cuvantatorii de Dumnezeu au
socotit-o pe aceasta oglinda calugarului.
Nu
te inalta daca te-ai rugat pentru altul si ai fost ascultat caci
credinta lui a lucrat si a izbutit.
Cand
te rogi cu trezvie esti mai repede impins spre manie caci aceasta
este scopul vrajmasilor (ravna noastra la rugaciune o intoarce
vrajmasul spre manie impotriva vreunor frati sau imprejurari care ne
intrerup). Sa implinim toata virtutea dar mai mult rugaciunea cu
multa simtire. Dar sufletul se roaga intru simtire cand se ridica mai
sus de manie.
Incredintarea
implinirii oricarei cereri se iveste chiar in rugaciune, iar
incredintarea este izbavirea de indoiala. Incredintarea este vadirea
neclintita a ceea ce nu este vadit.
Precum
imparatul pamantesc priveste cu scarba la cel ce sta inaintea lui dar
isi intoarce fata de la el si vorbeste cu dusmanii stapanului, asa
priveste cu dezgust si Domnul la cel ce sta inaintea Lui in rugaciune
si primeste ganduri necurate.
Alunga
cu bata cainele ce se apropie de tine si de cate ori se obrazniceste
din nou ia-o de la capat. (Cainele este dracul care printr-un pretext
oarecare fura mintea de la rugaciune; acesta trebuie alungat
cerandu-se ajutorul lui Dumnezeu.)
Cere
prin plans, cauta prin ascultare, bate prin indelunga rabdare! Ca cel
ce cere astfel va lua si cel ce cauta va afla. Pazeste-te sa nu te
rogi cumva pentru vreo femeie ca sa nu fii jefuit din partea dreapta.
(Sa nu fii jefuit de curatie prin fapta buna a rugaciunii, caci
rugandu-te pentru o femeie ai toate sansele sa te gandesti cu pofta
la ea.)
Sa
nu ti se faca vremea rugaciunii vreme sau ceas al unor cugetari
trebuincioase, sau al unor lucruri duhovnicesti, iar de nu, vei fi
jefuit de ceea ce e bun. (Nu te lasa ispitit sa rezolvi probleme
necesare, sau chiar sa cugeti la lucruri duhovnicesti in vremea
rugaciunii. Aceasta inseamna sa te lasi furat de la ceva important.)
Mi-a
spus unul dintre iubitorii lui Dumnezeu ca totdeauna, dar mai ales in
sarbatorile anuale si imparatesti, Dumnezeu rasplateste pe slujitorii
Lui cu daruri.