 |
| Sf. Apostoli Petru si Pavel.pdf |
Iubiti
credinciosi,
Sfanta
noastra Biserica praznuieste astazi pomenirea Sfintilor si intru tot
laudatilor Apostoli Petru si Pavel, cei dintai pe scaun sezatori si
propovaduitori ai Evangheliei lui Hristos. Cine dintre fiii Bisericii
noastre nu a auzit de numele lor? Cine nu a citit cat de putin despre
viata lor? Cine nu s-a indulcit de invataturile lor cele folositoare
de suflet care se citesc si se canta in toate zilele prin sfintele
biserici?
Insa,
a vorbi dupa vrednicie despre Sfintii Apostoli Petru si Pavel, acesti
mari stalpi ai Bisericii lui Hristos, este cu neputinta pentru noi
pacatosii, deoarece numai Dumnezeu stie ostenelile, chinurile si
nevointele pe care le-au depus ei la propovaduirea Sfintei
Evanghelii, dupa inaltarea Domnului la cer.
Insa,
avand nadejde in rugaciunile Sfintilor Apostoli, indraznim sa vorbim
pe scurt despre viata si unele invataturi din epistolele lor spre
lauda ucenicilor lui Hristos si spre folosul nostru sufletesc.
Pe
Sfantul Apostol Petru l-a odraslit Betsaida Galileii, fiind fratele
mai mic al Sfantului Apostol Andrei si fiu al lui Iona pescarul.
Adancurile invataturilor omenesti, neavand de la cine le invata,
Simon-Petru, caci asa se chema inainte de alegerea sa, a ramas fiu
credincios al tatalui sau, care l-a deprins de mic sa prinda peste in
apele lacului Tiberiada, pentru a-si castiga painea cea de toate
zilele.
Aici,
pe malurile Tiberiadei, s-a nascut, a copilarit si a crescut Sfantul
Apostol Petru. Aici a deprins el mestesugul pescuitului. Aici a
invatat el a vasli pe valuri, a carmui corabia, a infrunta furtunile,
a arunca undita in apa, a carpi mrejile, a rabda truda, a suferi de
foame si de sete sau a astepta fara somn, nopti de-a randul pana
putea sa pescuiasca ceva.
Apoi,
casatorindu-se si auzind ca Sfantul Ioan propovaduieste despre Mesia,
a primit de la el, impreuna cu Andrei, fratele sau, botezul pocaintei
in apele Iordanului, nestiind ca aproape de casa sa, in cetatea
Nazaretului, locuieste Acela care avea sa fie Dascalul si Invatatorul
sau. Si iata ca vine Hristos cel mult asteptat. Iese la propovaduire,
trece prin Capernaum si prin Betsaida, coboara la malul Tiberiadei,
cauta corabia lui Iona Galileeanul, afla pe Petru, il cheama la Sine,
ii schimba numele din Simon in "Chifa", care se talcuieste
"Piatra" sau Petru si astfel il face pescar de suflete
omenesti, sau "vanator de oameni", cum i-a zis Mantuitorul,
cand l-a chemat la apostolie. Din ceasul acela, Petru isi lasa casa
si sotia, isi lasa patria si corabia in voia Tatalui, se alatura lui
Hristos si devine cel mai ravnitor apostol.
La
picioarele Domnului a invatat Petru adancul teologiei. Aici a auzit
cuvinte nemaigraite vreodata de om, a vazut minuni nemaiauzite pe
pamant, a simtit bucurii nemaicunoscute pana atunci de muritori. Din
aceste pricini, Petru a crezut ca Iisus este Hristosul, Fiul
Dumnezeului Celui viu (Matei 16, 16), pe Care marturisindu-L a primit
de la El cheile imparatiei cerurilor, adica puterea de a lega si
dezlega pacatele oamenilor (Matei 16, 19).
Cu
randuiala lui Dumnezeu a fost lasat sa se lepede de Hristos de trei
ori, in vremea patimii Sale, din trei pricini: pentru a se smeri mai
mult, pentru a plange mai cu amar in toata viata sa (Matei 26, 75) si
pentru a avea mai multa mila de cei pacatosi, fiind foarte aprins
pentru Hristos. Dar, dupa Inviere, aratandu-i-se Domnul, i-a
incredintat pastoria oilor si a mieluseilor Sai, ca semn ca i s-a
iertat pacatul sau.
Dupa
pogorarea Sfantului Duh, Sfantul Petru, verhovnicul celorlalti
apostoli, se umple de nespusa ravna si putere de sus; leapada frica,
arunca valul indoielii, lasa toata nestiinta si incepe primul a vorbi
despre Hristos in adunari, pe strazile Ierusalimului, in templul lui
Solomon. Peste tot invata, face minuni, vindeca bolnavi, mustra,
sufera inchisoare. Si asa, predica Evanghelia fara odihna in
Ierusalim, in Samaria, in Iope, in Lidia si ajunge pana la Roma unde,
apoi, este rastignit cu capul in jos, in timpul imparatului Nero,
dupa dorinta sa, zicand ca nu este vrednic sa fie rastignit asemenea
lui Hristos. Sfintele sale moaste se pastreaza, dupa traditie, in
biserica Sfantul Petru din Roma.
Sfantul
Apostol Pavel era tot evreu de neam, nascut in Tarsul Ciliciei
(Turcia de astazi), care, mai inainte de a crede in Hristos se chema
Saul. A crescut de mic la picioarele unui mare invatat iudeu, anume
Gamaliil. De la el a invatat Pavel adancul scripturilor, talcul
proorociilor, puterea Legii lui Moise, psalmii lui David si sfintenia
templului, pentru care era plin de atata ravna.
Nefiind
inca luminat cu puterea Duhului Sfant, el nu credea ca Hristos este
Mesia cel asteptat. Nu putea intelege taina rascumpararii omului, nu
stia ca Petru si ceilalti apostoli vor vana toata lumea la dreapta
credinta si ca, nu peste multe zile, va fi si el un apostol al
neamurilor, impreuna cu ceilalti doisprezece. De aceea, crezand ca
ucenicii lui Hristos sunt niste incepatori de eresuri, cu nespusa
manie s-a pornit asupra lor ca sa-i prinda si sa-i dea in mainile
arhiereilor spre judecata. Pe calea Damascului, insa, i se arata in
vedenie Iisus Hristos, ii spune greseala, ii ridica sufletul pana la
al treilea cer (II Corinteni 12, 2), ii descopera taina crestinatatii
si il trimite sa vesteasca Evanghelia mantuirii la neamuri.
In
Damasc a primit botezul de la Apostolul Anania (Fapte 9, 17-18). Apoi
a stat trei ani in pustiul Arabiei, pregatindu-se cu multe rugaciuni,
cu post si cu lacrimi pentru noua sa misiune. Caci singuratatea
intotdeauna inalta pe om, il pregateste pentru jertfe mari, il invata
taina rugaciunii adevarate. De aici, Pavel s-a suit la Ierusalim sa
vada pe Sfintii Apostoli, de unde a luat apoi porunca sa vesteasca
Evanghelia, incepand din Antiohia.
Sfantul
Pavel a facut astfel trei calatorii misionare impreuna cu Varnava, cu
Sila, cu Marcu, cu Luca şi cu Timotei, propovaduind ziua si noaptea,
cu timp si fara timp, vestea cea buna, mai intai in Antiohia, in
Cipru; apoi in Asia Mica, in Pamfilia, Frigia, Galatia cu cetatile
Listra, Iconiu, Derbe, Milet si Efes, unde a patimit multe de la
pagani si iudei. Apoi, indemnat de Duhul Sfant (Fapte 16, 9) a trecut
in Macedonia si in Ahaia (Grecia), propovaduind in cetatile Filipi,
Bereea, Tesalonic, Corint si Atena, unde a grait de pe inaltimile
Areopagului si a uimit pe inteleptii ei.
Intarind
cu multe minuni cele propovaduite de el, a randuit in toate cetatile
preoti si episcopi la bisericile intemeiate printre pagani, precum pe
Timotei la Efes si pe Tit in insula Creta. Apoi marele Apostol Pavel
s-a suit pentru ultima data la Ierusalim, unde a fost prins de evrei
si tinut in lanturi si in temnita peste doi ani.
In
cele din urma, la cererea sa, a fost dus cu mari primejdii la Roma,
predicand si aici Evanghelia mantuirii inca doi ani "cu a sa
cheltuiala". Iar in anul 64 dupa porunca aceluiasi tiran, Nero,
a fost prins si i s-a taiat capul, in Roma. Si asa s-a savarsit vasul
cel ales, Pavel, Apostolul neamurilor, lasand in urma sa nenumarate
biserici si episcopi, impreuna cu paisprezece epistole apostolesti
pline de dumnezeiesti invataturi. Dupa traditie mormantul sau se afla
la Roma, in biserica "Sfantul Pavel din afara zidurilor".
Iubiti
credinciosi,
Mare
este praznicul de astazi, caci praznuim pe doi dintre cei mai
ravnitori si mai curajosi apostoli, pe Petru cel foarte ravnitor si
pe Pavel, vasul alegerii, cum il numeste Hristos. Petru era un pescar
galileean sarac, chemat de Domnul impreuna cu fratele sau mai mare,
Andrei, Care le-a zis: Veniti dupa Mine si va voi face pescari de
oameni. Si indata, lasand mrejele, au mers dupa El (Marcu 1, 17-18).
Vedeti
ca n-au mers singuri la apostolie, ci dupa ce i-a chemat Hristos?
Vedeti ca nimeni nu poate fi apostol, episcop, preot si propovaduitor
al Sfintei Evanghelii, daca nu este chemat, ales, sfintit prin
hirotonie si trimis de Hristos? Astazi sunt multi care se socotesc
predicatori si propovaduitori ai cuvantului evanghelic, fara a fi
chemati de nimeni, fara a fi hirotoniti, adica fara a primi harul
Duhului Sfant. Paziti-va de acesti falsi apostoli care fac aceasta
din mandrie sau pentru lauda si scopuri pamantesti si care
rastalmacesc invatatura Sfintei Evanghelii.
Apoi
vedeti cat de repede au lasat Petru si Andrei toate si au urmat lui
Hristos? Nu s-a mai gandit Petru la tatal sau, nici la corabie, nici
la femeia si soacra sa din Capernaum, caci el era casatorit, ci un
singur gand avea: sa urmeze si sa slujeasca lui Hristos pană la
moarte, sa invete de la El tainele credintei, sa deprinda de la
Mantuitorul smerenia, blandetea, rabdarea, suferinta, iubirea de
oameni si iertarea. Sa invete in scoala lui Hristos adancul
teologiei, puterea rugaciunii, mestesugul predicarii cuvantului,
adica al "vanarii de suflete" pentru imparatia lui
Dumnezeu, curajul de a se jertfi pentru Evanghelie si sa primeasca
darul facerii de minuni. Si ce credincios a fost Sfantul Petru fata
de Hristos! Ca cel dintai dintre toti ii urma si lua cuvantul in
numele celorlalti, si implinea poruncile Lui.
Trei
ani a stat Sfantul Petru cu ceilalti Apostoli langa Mantuitorul
pentru a se pregati sa vesteasca Evanghelia in lume. Dar, pana "nu
s-au intarit cu putere de sus", adica pana nu s-a coborat peste
Apostoli harul Duhului Sfant in chip de limbi de foc in ziua
Cincizecimii, nici unul dintre ei nu era vrednic si pregatit
indeajuns sa-L vesteasca pe Hristos pe pamant si sa-si dea viata
pentru El. Ca nu-i de ajuns numai sa vezi minuni, sa vorbesti de
Hristos, sa auzi si sa stii Sfanta Scriptura, ci trebuie sa si
traiesti Sfanta Evanghelie, sa ai viata cat mai curata, sa implinesti
poruncile si sa primesti de sus, prin Biserica, harul Duhului Sfant.
Numai asa poti vesti cu adevarat si cu mult folos cuvantul mantuirii
in lume.
Odata
a intrebat Domnul pe Apostoli: Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul
Omului? (Matei 16, 13) Apoi i-a intrebat din nou: Dar voi cine ziceti
ca sunt? (Matei 16, 15) Atunci Petru a luat cuvantul inaintea
celorlalti si a zis: Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
(Matei 16, 16) Si i-a raspuns Mantuitorul: Fericit esti, Simone, fiul
lui Iona, ca nu trup si sange ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatal
Meu, Cel din ceruri. Si Eu zic tie, ca tu esti Petru si pe aceasta
piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui. Si
iti voi da cheile imparatiei cerurilor si orice vei lega pe pamant,
va fi legat si in ceruri si orice vei dezlega pe pamant va fi
dezlegat si in ceruri. (Matei 16, 17-19)
Aceasta
este cea mai mare marturisire de credinta facuta de Petru. Pe piatra
acestei credinte, adica numai pe temelia credintei adevarate, a zidit
Hristos Biserica Sa, pe care nici "portile iadului", adica
gurile ereticilor hulitori, nu o vor putea birui. Deci nimeni nu
poate pune Bisericii lui Hristos o alta temelie, decat temelia sau
piatra dreptei credinte, pusa de Apostoli. Apoi sa intelegeti ca
"cheile imparatiei cerurilor" nu le-a dat numai lui Petru,
ci tuturor apostolilor si urmasilor lor, episcopi si preoti. Care
sunt aceste chei? Sunt cele sapte Sfinte Taine: Botezul, Mirungerea
cu Sfantul Mir, Spovedania, Sfanta Impartasanie, Nunta, Preotia si
Sfantul Maslu. Acestea sunt cheile date de Hristos Apostolilor si
Bisericii Sale. Cu aceste chei descuiem inimile, constiintele, raiul
si imparatia cerurilor. Iar fara acestea ramanem afara de Biserica,
afara de fericire si de imparatia lui Dumnezeu, pentru ca ne lipseste
harul mantuirii, ne lipsesc cele sapte chei prin care Biserica
descuie raiul, cerul si usa milostivirii lui Dumnezeu. Unii Sfinti
Parinti spun ca cheile pe care le-a dat Hristos lui Petru si
celorlalti Apostoli o formeaza puterea Duhului Sfant, data lor si
preotilor de a lega si dezlega pacatele oamenilor prin spovedanie.
Ce
vor face acei crestini care s-au rupt de trupul Bisericii lui Hristos
si s-au dus la alte grupari crestine care n-au Biserica si cele sapte
Taine? Cine le va dezlega pacatele? Cine si cu ce li se va descuia
Biserica cea adevarata, imparatia cerurilor si usa milei Domnului?
Sfantul
Apostol Petru a facut si el, ca om, doua pacate mari. Cand a auzit ca
Hristos va primi de bunavoie moarte de cruce pentru mantuirea lumii,
el, neintelegand taina mantuirii si adancul dragostei lui Dumnezeu,
L-a luat pe Domnul la o parte si i-a zis: Milostiv fii Tie, Doamne!
Sa nu-ti fie Tie aceasta! Atunci Domnul, stiind ca Satana l-a amagit,
l-a mustrat, zicand: Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala imi esti,
ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. (Matei 16,
21-23)
Mare
pacat este a crede cineva ca se poate mantui pe sine si pe altii fara
jertfa, fara osteneala, fara rabdare si chiar moarte. Mare pacat fac
si acei crestini care smintesc pe copii sau pe cei din jurul lor prin
viata si faptele lor rele; sau ii sfatuiesc la pacate, la lepadarea
credintei si la fuga de jertfa. Nimic bun nu putem face in viata pana
nu ostenim, pana nu rabdam, pana nu lepadam mandria, egoismul,
indoiala, frica si toate patimile care ne stapanesc.
Al
doilea pacat al lui Petru este lepadarea de Hristos in timpul
mantuitoarelor Sale patimi, din cauza fricii. Ca ii spuneau iudeii,
cand erau in curtea lui Caiafa: Si tu erai cu Iisus Galileeanul? Iar
el de trei ori s-a lepadat, zicand: Nu cunosc pe omul acesta (Matei
26, 69-75). Apoi, cand a cantat cocosul si-a adus aminte Petru de
cuvintele Domnului si, iesind afara, a plans cu amar.
Cumplit
este pacatul lepadarii de Dumnezeu, al lepadarii de credinta, de
Biserica, de Cruce, de icoane, de sfinti si de Sfintele Taine!
Cumplit este pacatul si amara suferinta celor ce se leapada de
dreapta credinta si merg la secte. Cand si cine le va da lacrimi
sa-si planga acest pacat cu amar?
Dupa
inaltarea Domnului la cer, Sfintii Apostoli au primit puterea Duhului
Sfant si au plecat in toata lumea sa vesteasca Evanghelia mantuirii
si credinta in Iisus Hristos. Atunci si Sfantul Petru a inceput sa
semene cuvantul Evangheliei, mai intai in Ierusalim si in Samaria.
Apoi, dupa ce i-au prigonit iudeii, a vestit pe Hristos in Bitinia
din Asia Mica si mai ales in Italia, pe timpul imparatul Nero, care
l-a rastignit pe cruce. De la el ne-au ramas doua sfinte epistole,
prin care ne invata calea mantuirii si voia lui Dumnezeu.
Sfantul
Apostol Pavel nu facea parte dintre cei 12 Apostoli, nici dintre cei
70. El a fost chemat de Hristos la credinta si la apostolie printr-o
vedenie infricosata, cand mergea spre Damasc, in Siria. Un glas din
nor i-a spus: Saule, Saule - caci asa il chema mai inainte -, de ce
Ma prigonesti? Iar el a intrebat: Cine esti, Doamne? Eu sunt Iisus,
pe care tu il prigonesti. Apoi din nou a intrebat Pavel: Doamne, ce
voiesti sa fac? (Fapte 9, 4-6). Apoi l-a botezat Anania, caruia i-a
zis Hristos: Mergi, fiindca acesta Imi este vas ales, ca sa poarte
numele Meu inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel;
caci Eu ii voi arata cate trebuie sa patimeasca el pentru numele Meu!
(Fapte 9, 15-16).
Asa
a fost vanat Pavel de Hristos pentru Biserica si pentru neamuri. El a
fost trimis sa vesteasca Sfanta Evanghelie la popoarele pagane,
numite "neamuri". Si a vestit pe Hristos intai in Siria,
infiintand prima Biserica crestina in orasul Antiohia. Apoi a vestit
Evanghelia in toata Asia mica, precum Galatia, Colose, Efes,
Laodiceea si Bitinia. Apoi a trecut in Europa prin Macedonia, unde a
poposit mai mult la Tesalonic. A ajuns in Atena si Corint, apoi in
Sicilia, Italia, Roma si pana in Spania.
Sfantul
Pavel a semanat intai credinta crestina pe pamantul Europei. Ucenicii
lui au ajuns apoi in peninsula Balcanica, si pana la nord de Dunare.
Iar la gurile Dunarii a vestit pe Hristos, Andrei, fratele Sfantului
Petru. Predicile si invataturile Sfantului Pavel sunt moralizatoare,
adanci, pline de mangaiere si foarte folositoare de suflet. El
predica pe Hristos atat prin viata sa sfanta, smerita, ingereasca,
cat si prin minunile care le facea si prin frumusetea cuvintelor
sale. Acolo unde nu ajungea sau unde nu se mai putea intoarce, scria
credinciosilor epistole frumoase, duhovnicesti, din care toti se
hraneau si se intareau in dragostea lui Hristos. Din acestea invatam
si noi astazi.
Uneori
invata pe crestini, zicand: Bucurati-va pururea, rugati-va neincetat;
dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu,
intru Hristos Iisus, pentru voi (I Tesaloniceni 5, 16-18). El alunga
intristarea din inimile noastre. Crestinii care au pe Hristos si
nadajduiesc in viata viitoare, nu trebuie sa fie tristi, nici sa
deznadajduiasca in necazurile vietii. Altfel, prin ce se deosebesc de
pagani si de cei pacatosi, care nu au nici o nadejde? Crestinii
trebuie sa fie blanzi, smeriti, iubitori de aproapele, cu gandul
mereu la Dumnezeu, cu rugaciunea neincetata pe buze si in inima,
facand bine tuturor si multumind pentru toate. Celor lenesi le spunea
Sfantul Pavel: Cine nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance (II
Tesaloniceni 3, 10). Iar celor care amanau pocainta, le spunea:
Rascumparati vremea, ca zilele sunt rele.
Asa
ne invata Sfantul Pavel si pe noi acum prin frumoasele sale epistole
din Noul Testament, pe care va indemnam sa le cititi, macar cate o
pagina sau doua pe zi.
Iubiti
credinciosi,
In
tara noastra Sfintii Apostoli se bucura de o mare cinstire.
Nenumarate biserici s-au zidit in numele lor, printre care si
Manastirea Cetatuia din Iasi. Numerosi sunt si bunii nostri crestini
care le poarta cu cinste numele. Astazi in bisericile noastre
credinciosii sunt dornici sa asculte Sfanta Liturghie, sa se
impartaseasca cu Sfintele Taine dupa postul Sfintilor Apostoli si sa
cinsteasca pe marii vestitori ai Evangheliei, Petru si Pavel.
Sa
urmam invataturile Sfintilor Apostoli, sa le citim viata, epistolele
si acatistul lor, ori de cate ori suntem in necazuri si ispite. Apoi
sa ascultam de pastorii Bisericii si de preotii pe care ni i-a
randuit Dumnezeu, caci fara Biserica si fara preoti nu ne putem
mantui. Feriti-va de tot felul de eretici si sectanti care dezbina
casele, satele si unitatea noastra duhovniceasca si urmati
invataturii Domnului Iisus propovaduita de Sfantul Apostol Petru si
Pavel. Numai preotii sunt datori sa vorbeasca cu ei. Să ascultam, sa
ne rugam, sa iertam, sa cerem sfat, sa crestem copiii in frica
Domnului si ne vom mantui cu siguranta.
Spune
in viata Sfantului Petru ca, pe cand Nero prigonea pe crestinii din
Roma, el fugea noaptea afara din oras. Dar un om dumnezeiesc, care
semana cu Hristos, mergea repede in cetate. Atunci l-a intrebat
Petru: "Unde mergi, Doamne?" "Ma duc sa ma rastignesc
a doua oara!" a raspuns El. Era Mantuitorul! Deci Petru a luat
curaj, s-a intors, a fost prins de imparat si rastignit pe cruce
pentru Hristos.
Deci,
si noi crestinii, sa nu fugim de suferinta, de necazuri, de greutati
si de moarte pentru Hristos, ci sa-i cerem ajutorul in tot ceasul, ca
suntem copiii lui Dumnezeu si ucenicii Sfintilor Apostoli.
Fie
ca, prin rugaciunile lor, sa se intareasca credinta in lume, sa ne
dea Domnul pastori buni, devotati pentru Biserica si Evanghelie, iar
noua tuturor mantuire! Amin.
Parintele
Cleopa Ilie
Sursa: paginiortodoxe