Naluciri.pdf
Trebuie sa cercetam cum intiparesc dracii nalucirile cele din somn in mintea noastra si-i dau o anumita forma. Una ca aceasta obisnuiesc sa se întample mintii, fie privind prin ochi, fie auzind prin auz, fie printr-o simtire oarecare, sau fie prin amintire, care intipareste in minte, miscandu-le, cele ce le-a agonisit prin mijlocirea trupului. Deci dracii, mi se pare, rascolind amintirea o intiparesc in cuget. Caci organele trupului stau in nelucrare, tinute de somn. Dar iarasi, trebuie sa cercetam cum rascolesc amintirea? Sau poate prin patimi? Asa trebuie sa fie, deoarece cei curati si nepatimasi nu mai patesc una ca aceasta. Este insa si o miscare simpla a amintirii, starnita de noi sau de sfintele Puteri. Prin ea vorbim si petrecem cu Sfintii. Sa fim insa cu atentie. Caci chipurile pe care sufletul impreuna cu trupul le primeste intru sine, amintirea le misca fara sa se mai ajute de trup. Aceasta se vede din faptul ca adesea patimim una ca aceasta si in somn, cand trupul se odihneste. Trebuie sa stim ca precum ne putem aduce aminte de apa, si cu sete si fara sete, tot asa ne putem aduce aminte de aur si cu lacomie si fara lacomie; si asa si cu celelalte. Iar faptul ca mintea afla aceste sau acele deosebiri intre nalucirile sale, se datoreste vicleniei vrajmasilor. Dar trebuie sa stim si aceasta: ca pentru naluciri se folosesc dracii si de lucrurile de dinafara, ca de pilda de vuietul apelor, la cei ce calatoresc pe mare. (Evagrie Ponticul)
Visurile,
care sunt trimise sufletului de iubirea lui Dumnezeu, sunt marturiile
neinselatoare ale unui suflet sanatos. De aceea nu trec de la o
infatisare la alta, nici nu ingrozesc simtirea, nici nu aduc rasul
sau plansul asa deodata. Ci se apropie de suflet cu toata blandetea,
umplandu-l de bucurie duhovniceasca. De aceea si dupa ce s-a trezit
trupul din somn, sufletul cauta cu mult dor sa prelungeasca bucuria
visului. Dar in nalucirile aduse de draci totul se intampla
dimpotriva. Ele nici nu raman la aceeasi infatisare, nici nu arata
multa vreme o forma netulburata. Caci ceea ce nu au dracii din voie
libera, ci imprumuta numai din dorinta de a amagi, nu poate sa-i
indestuleze pentru multa vreme. De aceea spun lucruri mari si
ameninta cumplit, luandu-si adeseori chip de ostasi; iar uneori si
canta in suflet cu strigat. Dar mintea recunoscandu-i din aceste
semne, cand e curata, trezeste trupul, iar uneori se si bucura
fiindca a putut cunoaste viclenia lor. De aceea, vadindu-i adeseori
chiar in vis, ii infurie grozav. Dar se intampla uneori ca nici
visele bune nu aduc bucurie sufletului, ci aseaza in el o intristare
dulce si lacrimi fara durere. Iar aceasta se intampla celor ce au
inaintat mult in smerenia cugetarii. (Diadoh
al Foticeii)
Sursa: Filocalia.ro
