Rasul.pdf
Inceputul pieirii monahului este rasul si lipsa fricii. Cand te vezi stapanit de ras, cunoaste-te in adancul relelor si in adancul iadului. Rasul scoate afara fericirea lui Hristos, el nu zideste ci topeste toate virtutile. Rasul intristeaza Duhul, corupe trupul, vatama sufletul, intuneca intelegerea, scufunda in noroi constiinta, inaspreste si impietreste inima, face rugaciunea neprimita. (Rasul este semn de superficialitate, semnul lipsei de reflexie, de neobservare a insuficientelor proprii, a neimplinirii datoriilor fata de Dumnezeu si de altii.) Monahul pricinuitor de ras (glumet) este urat in fata lui Dumnezeu, privit cu scarba de ingeri, gol de toata virtutea, imbracat in rusine, unealta a diavolului si vatra a mortii. Rasul este dusmanul infranarii si prietenul demonilor, desfranarii, rusine, osanda a celui castigat de el. (Rasul nu vede realitatea profunda si grija de-a ramane in unirea cu ea, de a inainta spre ea si în ea.) Rasul risipeste sufletul si aduce caderea grabnica a trupului, dispretuieste pacea si se bucura de lupte intre oameni. Glumetul cauta moartea si doreste pierzarea; el isi pregateste chinurile vesnice si grabnica pieire. (viata redusa la cele ale lumii si la cele placute ei, se simte bine în monotonia lumii, echivalenta cu moartea spirituala; el acopera aceasta monotonie, dar cat timp va putea-o face?) Rasul este tulburarea Bisericii, pricinuitor al rusinii, aduce defaimarea si dispretul, este creatorul minciunii si batjocorirea adevarului. (Rasul nu ia in serios nici o valoare; priveste cu ingaduinta toate relele, orice dezordine sau lupta intre oameni este deci o arma a diavolului.) Rasul nu recunoaste ceea ce s-a implinit cu adevarat, ci nascoceste minciuna. Rasul goleste sufletul de orice continut, de orice gandire, de orice relatie serioasa cu altii. Rasul opreste simturile de a lua contact cu realitatea. Rasul este pacatul neincetat si un cui in suflet, sabia diavolului si o secera pustiitoare. Rasul este necunoasterea Scripturilor, manie neintarziata, strambarea cuvintelor adevarate, alegerea a ceea ce este nedrept. Rasul este miscarea intre cele rele schimbatoare si cugetarea vicleana; rasul este foc nestins si pedeapsa pierzatoare, cursa multipla si lipsa vietii. (Este lipsa unei vieti adevarate. El nu se adanceste in bogatia vietii, nu simte trebuinta sa o patrunda, sa o cunoasca.) Rasul este vietuire amagitoare, navala desfraului, hambar de induri rele si magazie de intelesuri urate. Rasul este lipsit de gandul mortii si de cugetarea la chinurile vesnice. (Daca mila noastra este trezita nu de cel ce rade, ci de cel trist, cu atat mai mult trezeste cel trist si temator mila lui Dumnezeu. Cel ce rade trezeste compatimirea lui Dumnezeu, dar nu mila care-l poate mantui, ci doar compatimirea unita cu constatarea ca cel ce rade se pierde.)
Sursa: Filocalia.ro
