Nasterea Sf. Ioan Botezatorul

Nasterea Sf. Ioan Botezatorul.pdf

„Si tu, pruncule, prooroc al Celui Preainalt te vei chema, ca vei merge inaintea Domnului, ca sa pregatesti caile Lui” (Luca I, 76).

Biserica crestina praznuieste astazi nasterea Sfantului Ioan Botezatorul. El se gaseste in ierarhia sfintilor pe treapta cea mai inalta, prin cinstirea acordata chiar de Mantuitorul Hristos, cand, vorbind ucenicilor sai despre Sfantul Ioan Botezatorul, care era inchis in temnita de Irod Antipa, zice: „Adevar va spun, ca dintre cei nascuti din femeie nu s-a sculat nici unul mai mare decat Ioan Botezatorul” (Matei XI, 71).

Dupa caderea primilor oameni, Dumnezeu, in purtarea Sa de grija pentru mantuirea noastra, a vestit din timp in timp, prin proorocii Sai, venirea in lume a Mantuitorului Hristos. Proorocirea lui Daniil, care preciza si timpul intruparii lui Mesia, a facut ca la „plinirea vremii" omenirea sa astepte cu nerabdare pe Mantuitorul. „Stim ca va veni Hristos - zice femeia samarineanca - cand va veni ne va spune toate lucrurile” (Ioan IV, 25). Irod intreaba pe arhierei si carturari unde avea sa se nasca Hristos? Iar Magii din rasarituri strabat departari mari pentru a gasi si a se inchina lui Mesia. Ultimul act al pregatirii omenirii a fost trimiterea Sfantului Ioan, ca inaintemergator si botezator al Mantuitorului nostru.

Minunata este nasterea Sfantului Ioan Botezatorul pentru ca lucruri mari si minunate s-au intamplat atunci. Mai intai, trebuie sa amintim ca in afara de viata Mantuitorului si a Sfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, nici o alta viata si venire in lume a altei persoane nu a fost proorocita, fara numai a Sfantului Ioan, Proorocul si Inaintemergatorul Domnului. Cu opt sute de ani inainte de nasterea Sfantului Ioan, Proorocul Isaia, vorbind despre el, il numeşte: „Glasul celui ce striga in pustie gatiti calea Domnului, drepte faceti caile Lui" (Isaia XL, 3). Si Insusi Mantuitorul, vorbind noroadelor despre Sfantul Ioan, citeaza din profetia lui Miheea, care traise in urma cu 400 de ani: „El este acela despre care s-a scris: Iata, eu trimit inaintea fetei Tale pe ingerul meu, care iti va pregati calea inaintea Ta” (Matei XI, 11).

Istorisirea nasterii Sfantului Ioan Botezatorul o gasim descrisa de Sfantul Evanghelist Luca, acela care a istorisit si nasterea si copilaria Mantuitorului Hristos, primind amanuntele chiar din gura Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, care, cum spune evanghelistul, „pastra toate cuvintele acestea in inima ei” (Luca II, 19). Nasterea Sfantului Ioan a fost vestita de Arhanghelul Gavriil cu sase luni inainte de a merge la Nazaret ca sa vesteasca Sfintei Fecioare ca va naste pe Mantuitorul.

Batranul preot Zaharia din ceata lui Avia era casatorit cu Elisabeta din neamul lui Aaron si rudenie cu Sfanta Fecioara Maria. Amandoi erau intristati pentru ca nu aveau copii. „Erau neprihaniti inaintea lui Dumnezeu si pazeau fara pata toate poruncile si randuielile Domnului” (Luca I, 6). Cand au cazut sortii sa tamaieze Zaharia in templul Domnului si norodul era afara, i se arata ingerul Domnului, care-i zise: „Nu te teme, Zaharia, fiindca rugaciunea ta a fost ascultata. Sotia ta Elisabeta va naste un fiu, caruia ii vei pune numele Ioan. El va fi pentru tine o pricina de bucurie si multi se vor bucura de nasterea lui. El va fi mare inaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici bautura ametitoare si se va umple de Duh Sfant inca din pantecele maicii sale. El va intoarce pe multi din fiii lui Israel la Domnul Dumnezeul lor” (Luca I, 13-15).

Zaharia preotul se indoieste de adevarul celor vestite, din cauza batranetei si pentru ca Elisabeta sotia lui era stearpa. Pentru aceasta neincredere este pedepsit: „Eu sunt Gavriil care stau inaintea lui Dumnezeu si am fost trimis sa-ti aduc aceasta veste buna si, iata, vei fi mut si nu vei mai vorbi pana in ziua cand se vor intampla aceste lucruri, pentru ca n-ai crezut cuvintelor mele care se vor implini la vremea lor” (Luca I, 19).

Intr-adevar, limba preotului Zaharia se dezleaga dupa noua luni, adica la nasterea pruncului sau, mai precis, la taierea imprejur a opta zi, cand cerand o tablita, scrise numele ce se va da pruncului: Ioan, va fi numele lui. Dar pana atunci, un alt fapt minunat arata spusa ingerului ca Ioan avea sa fie „plin de Duh Sfant inca din pantecele maicii sale”, si anume: indata ce Sfanta Fecioara primi Bunavestire de la acelasi Arhanghel Gavriil care o linisteste spre incredintare cu cuvintele: „Iata si rudenia ta, Elisabeta a zamislit si ea un fiu la batranete, ea careia i se zicea stearpa este acum in a sasea luna, caci nimic nu este cu neputinta inaintea lui Dumnezeu” (Luca I, 36), a plecat spre Hebron unde locuia ruda sa Elisabeta.
Si istoriseste Sfanta Evanghelie ca, atunci cand a auzit Elisabeta inchinaciunea Mariei, a saltat pruncul cu mare bucurie in pantecele ei „Si s-a umplut de Duh Sfant Elisabeta si a strigat cu glas mare: „Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau si de unde mie cinstea aceasta ca sa vie la mine Maica Domnului meu, caci, iata, cand ajunse la urechile mele glasul inchinarii tale, mi-a saltat pruncul in pantece de bucurie” (Luca I, 41). Deci, Sfantul Ioan Botezatorul, in pantecele maicii sale fiind, recunoaste pe Mantuitorul, cel de curand intrupat in Sfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, iar Sfanta Elisabeta, fiind inspirata de Sfantul Duh, graieste oarecum: „Tu esti Maica Domnului, iar eu maica omului, tu Maica Stapanului, eu maica robului, tu Maica Imparatului, eu maica ostasului, tu Maica Datatorului legii, eu a implinitorului legii, de unde pentru mine atata cinste ca sa vii tu la mine?!”

Un alt fapt minunat petrecut la nasterea Sfantului Ioan a fost, cum am amintit in treacat, dezlegarea limbii tatalui sau, Zaharia, care, tot sub insuflarea Duhului Sfant, prooroceste: „Si tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Preainalt. Caci vei merge inaintea Domnului ca sa pregatesti caile Lui”. Si mai arata Sfantul Evanghelist incheind istorisirea nasterii Sfantului Ioan, ca „pruncul crestea si se intarea in duh. Si a stat in locuri pustii pana in ziua aratarii lui inaintea lui Israel” (Luca I, 80).

Sfanta Traditie arata ca atunci cand Irod a ucis pruncii, fiind amagit de magi, Sfanta Elisabeta a fugit cu pruncul Ioan in pustie si, murind ea dupa putina vreme, iar Zaharia fiind omorat din porunca lui Irod in templu, Sfantul Ioan - pruncul a ramas in pustie, hranindu-se cu lacuste si miere salbatica. La varsta majoratului, a iesit la predica, si veneau la el noroade multe din Ierusalim, din Iudeea si din toate imprejurimile Iordanului, care, marturisindu-si pacatele, erau botezati in raul Iordanului (Matei III, 5-6). Din nasterea minunata si viata plina de virtuti mari si de sfintenie a Sfantului Prooroc si Inaintemergator Ioan, se cuvine sa luam invataturi pentru viata noastra, cum zice Sfantul Apostol Pavel despre sfinti, ca „privind la felul cum si-au savarsit viata, sa le urmati credinta” (Evrei XIII, 7). Fie-ne pilda de urmat: caracterul sau neinfrant si viata traita in modestie si adanca smerenie. Vorbind despre aceasta, Mantuitorul spunea noroadelor: „Ce ati iesit sa vedeti in pustie, o trestie clatinata de vant, un om imbracat in haine moi? Aceia sunt in casele imparatilor. Un prooroc? Iata mai mult decat un prooroc” (Matei XI, 7-10).

Sfantul Ioan Botezatorul se hranea putin si se imbraca intr-o haina de par de camilă si era incins cu o curea. Viata ascetica si sfanta i-a dus vestea pana departe si veneau noroadele la el, unii socotindu-l Mesia. El insa nu-si atribuia ce nu avea si nu se lauda nici cu ce era. Unei delegatii de preoti si leviti, trimisa sa-l intrebe cine este, ii răspunde: „Nu sunt eu Hristosul!” Si l-a intrebat: „Esti Ilie?” Si a raspuns: „Nu!”, „Esti proorocul?”, „Nu!”, „Dar cine esti?”, „Eu sunt glasul celui ce striga in pustie, neteziti caile Domnului, cum a zis Isaia Proorocul” (Ioan I, 19-23).

Nu se socotea nici prooroc si nici macar om, el era un glas care striga in pustie si pregatea calea Domnului. „Eu botez cu apa, dar in mijlocul vostru este unul pe care voi nu-L cunoasteti, acela va va boteza cu Duh Sfant, acela vine dupa Mine si este inaintea mea, si eu nu sunt vrednic sa-I dezleg cureaua incaltamintelor Lui” (Ioan I, 26-27). Iata smerenia Sfantului Ioan. Dar el mustra faradelegile oamenilor si pe toti ii cheama la pocainta: „Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor”. Carturarilor si fariseilor le striga: „Pui de vipere, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare? Faceti roade vrednice de pocainta; sa nu credeti ca puteti zice in voi: avem tata pe Avraam, ca va spun: Dumnezeu si din pietrele acestea poate sa ridice pe fiii lui Avraam” (Matei III, 7-10).

Cuvantul sau mustrator nu cruta nici pe regele incestuos Irod, care traia cu cumnata sa si caruia, din inchisoarea unde il aruncase, Sfantul Ioan ii striga: „Nu ti se cade sa ai pe sotia fratelui tau!” Dupa cum stiti, aceasta tarie de caracter ii aduse si martiriul prin taierea capului. Pentru virtutile lui mari, s-a invrednicit sa spuna despre el Mantuitorul ca este mai mult decat un prooroc si ca „din cei nascuti din femei, nu este nici unul mai mare decat Ioan Botezatorul.” Tot pentru aceasta, el se invredniceste a boteza pe Mantuitorul Hristos in Iordan si a fi martor ocular al aratarii Prea Sfintei Treimi.

Predica si invataturile Sfantului Ioan Botezatorul pot servi si astazi spre indrumarea noastra. Exemplul virtutilor Sfantului Ioan Botezatorul, viata si predica lui despre pocainta sa infranga egoismul, trufia, luxul, lingusirea si alte patimi si obiceiuri care injosesc firea noastra. Facand roade vrednice de pocainta, vom dobandi imparatia cereasca, pentru rugaciunile Prea Curatei Maici si ale Sfantului Ioan Botezatorul si Inaintemergatorul Domnului. Amin.

Sursa: crestinortodox.ro

Preot Octavian Popescu
Glasul Bisericii nr. 5-6, 1967